Printre vechile familii boieresti din România un loc de frunte il ocupa si familia Lecca, identificata cu meleagurile judetului Bacau, unde numele ei si-a pus pecetea pe locuri inscrise in istoria de veacuri a acestor meleaguri. Iata de exemplu, comuna Ungureni care a fost rebotezata astfel, dupa ce initial a figurat pe harta României drept comuna Lecca. Iar in Bacau, mai multe generatii de bacauani cunosteau strada Alexandru cel Bun drept strada Lecca. Multe sute de hectare de teren arabil si forestier in comunele Letea Veche, Gioseni, Ungureni, Viforeni, Bogdanesti, Traian au cuprins si conace si asezaminte, din care unele s-au impus in istoria judetului drept monumente istorice. Si azi, la Radomiresti se imbogateste peisajul natural cu un asemenea monument.
Nu putini membri marcanti din conducerea treburilor tarii – ministri, parlamentari, prefecti, primari au fost fiii acestor binecuvântate meleaguri. Lista incepe cu paharnicul Gheorghe Lecca si generalul Dimitrie Lecca, fost ministru de razboi in perioada de inceput a regalitatii noastre. Si diplomatia româneasca a cuprins nume ale familiei.
Printre traitorii acestor meleaguri s-a mentinut si amintirea acestor boieri, nu numai oameni destoinici, patrioti cu vederi largi, dar si preocupati de viata semenilor lor. Exemplificarea cea mai elocventa o reprezinta bisericile ridicate la Dealu Mare, Gioseni, Ungureni, Viforeni si Bogdanesti. O preocupare permanenta pentru buna stare a meleagurilor si oamenilor traitori aici au fost spitalele, podurile, baile comunale, drumurile judetene, toate ridicate prin grija si eforturile celor din familia Lecca. Acesti boieri luminati si cu frica de Dumnezeu nu faceau parte din cei scapatati ce-si pierdeau averile la cazinourile din Monte Carlo.
Daruri, numeroase ajutoare in cereale, imbracaminte alinau suferinta napastuitilor loviti de seceta sau de inundatiile Siretului.
Nedespartiti si dupa moarte de pamântul unde s-au nascut, toti membrii familiei s-au cerut a fi ingropati in preajma bisericilor ridicate de ei. Nu e lipsit de interes, cred, a reda dorinta lui Gheorghies Lecca, fost elev la „Ferdinand” – pe care l-am cunoscut si eu in anii de liceu, care desi ultima parte a vietii si-a petrecut-o la Paris, a lasat prin testament dorinta de a fi inhumat alaturi de parintii si strabunii sai in locurile natale din judetul nostru. Dorinta i-a fost implinita de varul sau, cunoscutul antrenor emerit de baschet, Dimi Lecca.
Printre ramasitele pamântesti ale membrilor familiei se afla si cele ale lui Iuniu Lecca (1863-1940), despre care marele Nicolae Iorga scria ca: „face parte dintr-o familie care stapânea ereditar un judet intreg”, remarcându-se prin ideile sale „exprimate limpede si curajos”.
Av. GH. DALBAN