Mai zilele trecute a fost facut vizibil la un post de televiziune, sustras probabil cu discretie din seifurile partidului, un document as zice stupefiant prin continut si, fireste, strict confidential: este vorba despre strategia secreta a PD-L-ului pentru campania electorala si nu numai, fiindca el exprima pregnant atitudinea si comportamentului general al acestei formatiuni politice conduse de Traian Basescu, atunci când se afla in joc ramânerea la putere prin orice mijloace. Documentul pare autentic, nu poate fi vorba de vreo intoxicare a „inamicului”, fiindca devoalarea lui ar da ragaz principalului adversar al PD-L-ului, PSD-ului, sa conceapa la rându-i o strategie de neutralizare a atacului. Intreaga strategie poarta amprenta inconfundabila a nabadaiosului nostru Presedinte dedat la cele mai urâte tertipuri aflate sub semnul „scopul scuza mijloacele”. Cu care ne-am obisnuit de aproape cinci ani, pe care l-am suportat de nevoie, cu stoicism, pâna la greata si lehamite nationala ca pe o teroare zilnica. As spune ca pe un blesem. N-a fost o fatalitate, a fost doar o alegere gresita a celor cazuti in plasa abila a populismului clamat de acest personaj conflictual, al carui unic scop este distrugerea tuturor celor ce-i stau in cale. Acultural, despotic si mai ales demagog, cu un limbaj de periferie adulat de cei ce-i seamana, inca actualul nostru Presedinte, dupa cum releva documentul mai sus amintit, va instaura in campania electorala climatul belicos, cu lovituri sub centura, care-i convine de minune; nicio constructie pozitiva – totul va fi ura si demolare, atac virulent, declansare de stari emotionale primitive intr-un electorat dezorientat gata sa i se alature imediat ce Domnia Sa (ah, prea multa, nemeritata politete…) va stabili tintele; adica radacinile raului din societatea româneasca, altele decât, fireste, propria-i prestatie din fruntea statului.
Pentru Presedinte Raul se afla intotdeauna in ograda vecinului, toate celelalte partide gândesc gresit, El este unicul detinator a Adevarului, numai solutiile sale sunt cele corecte, adversarul politic este calificat ca adversar al natiunii, singurul partid care poate salva natiunea este, ati ghicit, PD-L-ul cu stolojanii lui; intreaga filozofie a documentului are ca fundament agresivitatea, calomnia, acuzele gratuite, tonul infamant, bâta la gioale, acel denigreaza-denigreaza si fugi, sufoca-ti adversarul, aplica-i o porecla josnica, o eticheta abjecta si foloseste-o ori de câte ori se iveste ocazia, nu te sfii sa jignesti, fii mereu cu garda ridicata lovind din toate pozitiile, uzeaza de generalitati greu probabile, incrimineaza si huiduie. Intr-o campanie electorala n-ai vreme de explicatii, de analize. Principiul de baza al Presedintelui este sa induci si sa amplifici emotia credulilor; indica tina si calibreaza intr-acolo huiduielile. Chiar daca tinta ar fi partenerul tau de guvernare, te disociezi de acesta confiscând de partea ta binele si rezervându-i aceluia doar erorile. Citind strategia de campanie a PD-L-ului, iti dai seama ca scandalurile se vor tine lant in perioada urmatoare; ca actuala coalitie nu-i decât o nefericita coabitare (din interes); ca de fapt PD-L-ul, asa cum a facut-o in scurtele ragazuri când s-a aflat la guvernare, nu pândeste decât clipa divortului cu tot tacâmul lui de mahala, cu trompete si tam-tam-uri de tobe, cu tâmpitule mi-ai cheltuit toti banii, cu fa curvo du-te la ma-ta care te-a facut; ceva ca la usa cortului.
Acum PD-L-ul se culca in pat cu dusmanul.
Inconfundabil si unic este acest partener care ziua te imbratiseaza in Palatul Victoria, pentru ca noaptea sa te reclame la politie.
Ovidiu GENARU
