S-a oprit o inima de aur!

Sportul bacauan a primit, duminica seara, o crunta lovitura: inima renumitului medic sportiv Teofil Bora a incetat sa mai bata, in urma unui infarct, cu putin inaintea implinirii vârstei de 69 de ani. OMUL modest, generos si foarte saritor, gata oricând sa vina in ajutorul cuiva aflat in suferinta, MEDICUL de o inalta competenta profesionala, capabil, prin interventiile sale prompte si precise, sa refaca miraculos capacitatile unui sportiv accidentat in timpul competitiei si sa-l readuca in arena, PRIETENUL devotat pâna la sacrificiu sportivilor, antrenorilor, comentatorilor sportivi, oamenilor de sport, in general, a plecat brusc dintre noi, cu aceeasi discretie care i-a caracterizat intreaga viata. Nu exista, practic, sportiv si antrenor din judet care sa nu-i simta, dureros de acut, absenta. L-am cunoscut in vara anului 1969, când eram comentator sportiv la ziarul „Steagul rosu”, iar el, medic la Spitalul municipal din Onesti, se ocupa, printre altele, de sanatatea sportivilor onesteni. Ne-am imprieneit câtiva ani mai târziu, când, in noua sala de gimnastica din Onesti, doctorul Teo Bora se ocupa cu abnegatie de micutele gimnaste, printre care erau si campioana de mai târziu, Anca Grigoras, si micutele Nadia Comaneci si Teodora Ungureanu, care aveau sa revolutioneze gimnastica mondiala. Si „fetitele mele de cauciuc”, cum le numea cu atâta dragoste Teo Bora, nu aveau deloc teama la antrenamente, pentru ca aveau o incredere oarba in mâinile mereu sigure ale antrenorilor, atenti in fiecare secunda, dar si in iscusinta doctorului Bora de a le alina orice julitura, orice vânataie, orice suferinta prilejuita uneori de contactul dur cu aparatele. Am ramas buni prieteni si dupa ce doctorul Bopra a parasit Onestiul pentru a se stabili la Bacau, intr-o perioada in care sportul bacauan ajunsese la apogeu: echipa feminina de handbal Stiinta Bacau domina autoritar handbalul feminin românesc, cucerind noua titluri de campionaa, urcând de doua ori in finala C.C.E..si cucerind Cupa IHF, handbalistii aceluiasi club devenisera „echipa de podium”, cu multi reprezentanti in prima reprezentativa, fotbalistii de la Sport Club jucau de la egal la egal cu Steaua, Dinamo, Rapid si Dinamo Victoria Bucuresti, voleibalistii, voleibalistele, luptatorii, boxerii, atletii aveau mereu printre obiective medalii pretioase la competitiile interne si internationale. I-am fost alaturi in numeroase deplasari, l-am vazut punând literalmente la loc „mâna de gol” a handbalistei Adriana Hritcu, aproape smulsa din umar de o adversara de la Oltchim, l-am vazut „facând minuni” pe marginea terenului de handbal, de fotbal, de volei, lânga ringul de box sau lânga salteaua de lupte… Cine va mai face minuni pentru sportivii bacauani? Doctorul Teofil Bora va ramâne o legenda. Si, dupa cum se stie, legendele nu mor niciodata. Adio, prieten drag! Un ultim omagiu i-l putem aduce astazi, la capela Bisericii „Sf. Gheorghe”, de la Orizont, unde se afla depus si unde va fi oficiata, de la ora 10.30, slujba de inmormântare, dupa care cortegiul funebru va porni spre Cimitirul Central.
Stefan OLTEANU