Apa care curge la robinete in municipiul Bacau este de nu mai stiu când subiect de controverse. Potabilitatea ei e sustinuta cu tarie de Directia de Sanatate Publica si de Compania de Apa (fosta RAGC) – si totusi foarte multi oameni nu se ating de ea sau nu ar consuma-o daca ar avea acces la alte surse. Ei spun ca este murdara, ca miroase urât sau ca te poate imbolnavi. In extremis, un medic este convins ca apa de la robinet i-a provocat un cancer care l-a mutilat. Unii o folosesc doar pentru toaleta si beau apa din comert sau de la izvoare, altii o filtreaza cu aparatura performanta. Toti o platesc insa la nivelul de apa potabila si nimic nu se schimba.
In Bacaul european din vremea lui Romica, apa, element esential pentru viata, e o farsa sinistra pe care dam bani. Nu beau din ea, dar simt ca pute din paharele proaspat spalate, mi-e greata si mi-e teama sa fac baie cu ea atunci când se innegreste (adesea) dupa vreo reparatie, aud mereu oameni care s-au imbolnavit in mod suspect sau care nu dau apa de la robinet nici macar animalelor de companie. Cu toate astea, „specialistii” se incapatâneaza ca-i buna – desi, pot sa pariez, nici ei n-o beau. De ce? Pentru ca e vorba de bani, multi si usor de produs de pe urma ignorantei. Este doar un exemplu minor privind modul in care se poate fura pe rupte in România doar pentru ca omul de rând (invatat ca „se poate mai rau”) suporta, ignora sau pur si simplu nu-si gaseste resursele pentru a se opune. Un exemplu major ar fi incapacitatea sindicala de a merge pâna la capat, protestele curmate la tanc nu pentru ca s-a ajuns la o intelegere, ci pentru ca liderii de sindicat au fost cumparati – dar asta e deja alta poveste.
Alin LEANCA