Evanghelia dupa Ioan.
Spaţiul , timpul şi limbajul.
În fenomenul comunicării ,spaţiile mici sunt percepute ca fiind mai prietenoase ,calde şi intime. Cele mari sunt asociate cu puterea , statutul şi importanţa pe care le ai. În civilizaţia europeană şi nord – americană , când ne referim la comunicare ,distingem distanţă intimă ,distanţă personală , distanţă socială şi publică.
Comunicarea este legată în mod firesc şi de precizia timpului. Dacă întârzii sau nu ,la o activitate de comunicare arăţi o anume atitudine faţă de cei care te aşteaptă : respect , interes , importanţă sau insultă. Oamenii care aşteaptă se simt umiliţi , desconsideraţi şi inferiori . Limbajul timpului poate manipula sau controla . Timpul este o resursă personală limitată . Cel care ne silicită o parte din această resursă ne crează o anumită atitudine faţă de el. Dacă nu-i acordăm timp , nu-i acordăm importanţă.
Comunicare şi distanţă publică.
Cel mai adesea , liderii unor organizaţii sau oamenii politici comunică cu publicul , nu cu familia , nu cu prietenii sau cu apropiaţii. Într-o asemenea situaţie este prezentă colectivitatea iar ei joacă un rol social , informaţia devine mai formală iar comunicarea interpersonală mai săracă. Acest gen de comunicare presupune un actor activ şi un public spectator pasiv. Aşa comunicarea devine spectacol iar interlocutorul un simplu receptor.
Priviţi cu atenţie la MIRCEA GEOANĂ , TRAIAN BĂSESCU , EMIL BOC ŞI CRIN ANTONESCU şi veţi vedea patru tipuri distincte de actori care stăpânesc patru moduri diferite de oratorie : eleganţa , pragmatismul , subtilitatea şi capacitatea empatică a lui Geoană , stilul direct persuasiv dar şi manipulant a lui Băsescu , cuminţenia şi bunul simţ dar uneori nevinovăţia lui Boc şi un intelectualism cam artificial ,perfidie vizibilă şi manipulare nereuşită din lipsă de experienţă la Crin Antonescu.
COMANDOR (r) dr. Vasile FLOREA
