Atâta iarnă e în noi,
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
Vom îngheţa sub ultim ger,
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.
Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lânga mine nu eşti tu.
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi,
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.
Şi ninge pâna la prăsele,
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpada
Ce îmbrăţisarea n-o mai pot.
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primavară,
Şi toţi cocorii emigranţi.
Primavară, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost,
Poţi să pleci, suntem reci,
Iarnă ni-i pe veci.