Concursul Muzical Eurovision 2014 a reușit să ne prezinte în ce direcție se îndreaptă, din nefericire, societatea europeană. Marele câștigător de anul aceasta a fost un cântăreț travestit de origine austriacă. Pe numele său Thomas „Tom” Neuwirth, cunoscut mai mult după numele de scenă Conchita Wurst, acesta a reprezentat Austria cu melodia „Rise Like A Phoenix”. Atunci un crainic TV l-a supranumit REGINA Europei. Probabil el reprezintă începutul constituirii unei societăți androgine, mai precis crearea în timp a unei crize tot mai pronunţată a modelului masculin-patern. Un portret interesant reliefat îl găsim în descrierea lui Giacomo Dacquino, în volumul său de psihologie clinică Educazione psicoaffettiva: Figura paternă tinde să se dizolve, fiind în act un proces de „maternizare” a acesteia: tatăl are tendinţa să o substituie pe mamă în plan afectiv-educativ, abandonând vechea sa imagine de deţinător al normelor, de unic exponent al familiei în spaţiul public, de sursă consacrată de venituri pentru întreaga familie, de protector privilegiat al acesteia în faţa pericolelor. Are loc deci o modificare a „portretului masculin ideal” în subconştientul colectiv: băieţii se vor afla în derută când vor trebui să-şi asume propria identitate.
Prin videoclipurile muzicale și prin publicitate mass-media vizuală se creează o supra-încărcătură paralizantă de imagini confuze având o putere de hipnoză teribilă asupra oamenilor și în primul rând al tinerilor, astfel că aceștia nu se vor mai putea interioriza în dialogul cu Dumnezeu – în rugăciune. Un astfel de tânăr, creat și format, într-o societate anesteziată de mirajul patimilor devenite modele de viață, cu greu va reacţiona la mesajul creştin în condiţiile în care acesta va fi redus la un conţinut teoretic.Setea tinerilor de o religie a experienței interioare a întâlnirii cu Dumnezeu se adapă doar printr-o catehizare făcută în biserică și la școală prin orele de religie cu privire la Spovedanie și Împărtășanie, etc.PS Gurie, într-un articol îndeamnă pe preoți: Cei mai mulţi enoriaşi sunt într-o fază a vieţii duhovniceşti primară, precară, fragilă, în care nu-L simt pe Dumnezeu, dar se declară credincioşi pentru că ateismul nu mai este acum un curent la modă.
Preotul – făclia care nu poate sta sub obroc
Totuși preotul, prin mult tact pastoral, cu dinamism misionar, râvnă sinceră și sfântă, va intui nivelul duhovnicesc al fiecăruia și prin diortosirea adevărurilor de credință în limbajul accesibil diferitelor categorii de credincioși va reuși să insufle dorința de experiere interioară a harului Duhului Sfânt. Un Mitropolit grec consideră că în noul tip de societate în care trăim „se duce o adevărată şi perpetuă bătălie pentru a putea face distincţia între bine şi rău”, întrucât răul ia noi şi noi forme, tocmai pentru a fi acceptat şi confundat cu binele… Preotul nu trebuie să vorbească într-un stil artificial, într-un mod sofisticat, ci cu idei adânci şi cu experienţă.”Conștientizat de către slujitorii Bisericii, poporul din cetate află că „Povestea” lui Iisus nu s-a sfârşit cu Golgota, ci prin Înviere, și astfel mitul androginului va fi distrus, pentru binele Bisericii și a Societății de mâine. Ortodoxia va trebui să recreștineze o Europă unită.
Pr. Daniel Mararie
