Echilibrul între grăsime şi umiditate este vital pentru sănătatea şi frumuseţea pielii. Grăsimea este secretată de glandele sebacee şi lubrifiază pielea. Umiditatea este apa care se află în interiorul celulelor pielii şi ajunge în celule cu ajutorul fluxului sangvin. Apa din celulele pielii o menţine netedă, sănătoasă şi cu aspect tânăr. Grăsimea şi umiditatea colaborează pentru că în celulele pielii trebuie să existe destulă umiditate, dar trebuie să existe şi destulă grăsime ca să acţioneze ca un scut, prevenind excesiva evaporare a umidităţii din straturile superioare ale pielii.
Există, de fapt, două tipuri de piele uscată – piele uscată simplă şi piele uscată complexă.
Pielea uscată simplă este un rezultat al lipsei de grăsime naturală. Cel mai adesea, situaţia afectează femeile sub 35 de ani.
Pielea uscată complexă este lipsită atât de grăsime, cât şi de umiditate şi este caracterizată prin riduri fine, pete maronii, depigmentări, pori deschişi şi piele căzută. Este, de obicei, asociată cu îmbătrânirea. Proteinele care alcătuiesc pielea – elastină, colagen şi keratină – pot fi afectate de expunerea prelungită la soare.
Semne şi simptome ale pielii uscate
Pielea uscată poate fi “depistată” foarte uşor prin faptul că pare lipsită de strălucire, chiar solzoasă şi flască, gata să facă riduri şi linii fine. Dacă nu se aplică un hidratant şi o cremă pentru piele după spălat, apare senzaţia neconfortabilă că pielea se “strânge”. Crăpăturile şi exfolierea sunt semne de extremă uscăciune şi de piele deshidratată. Pielea uscată se găseşte, de obicei, pe acele părţi ale corpului expuse, cum sunt faţa şi mâinile, dar poate să fie o problemă a întregului corp, mai ales iarna. Uscăciunea pielii poate fi provocată sau agravată de dietă dar şi de factori de mediu ca expunerea la soare, la vânt, la frig, la diferite substanţe chimice, cosmetice sau băi excesive cu săpun sau apă dură. Deficienţele nutriţionale, în special carenţa de vitamina A şi de vitaminele B, pot şi ele contribui la această problemă.
Plante care vindecă pielea uscată
Folosită local, aloe vera este un emolient excelent, vindecă şi are proprietăţi hidratante. Ajută şi la îndepărtarea celulelor moarte ale pielii. Este recomandata folosirea gelului de aloe vera pe zona afectată, aşa cum se indică pe eticheta produsului.
Gălbenelele şi tătăneasa au şi ele proprietăţi emoliente pentru piele. Pot fi folosite la băile de aburi pentru faţă sau pentru prepararea apei de plante sau de flori. Camforul reduce roşeaţa şi calmează pielea iritată, iar alantoina, un ingredient care se găseşte în multe produse de îngrijire a pielii, este derivată din tătăneasă.
Umiditatea pielea ppate fi reasusă în timpul zilei prin stropirea sa cu apă de plante sau de flori. Aproape toate tipurile de piele, dar în special pielea uscată, beneficiază de pe urma apei de levănţică. Poţi prepara acasă apa de levăantică adăugând câteva picături de ulei esenţial în 200 ml de apă distilată sau făcând o infuzie din frunze şi flori de levănţică proaspătă.
Rolul alimentaţiei in combaterea uscaciunii pielii
Este recomandat a se mânca echilibrat – legume, fructe, cereale, seminţe, alune şi nuci si a se consuma proteine de calitate din surse vegetale şi alimente crude. Sunt ideale alimentele bogate în sulf, care păstrează pielea moale şi tânără. Surse bune de sulf sunt usturoiul, ceapa, ouăle şi sparanghelul. Sulful este prezent şi în aminoacidul L-cisteină, care poate fi luat sub formă de pastile. Legumele galbene şi portocalii sunt bogate în beta-caroten, un precursor al vitaminei A, recomandată pentru frumusetea pielii.
Cel puţin 2 litri de apă de calitate zilnic sunt necesari pentru hidratarea pielii. Este de evitat consumul de alimente prăjite, grăsimile animale, uleiurile vegetale procesate, cum sunt cele vândute la supermarket şi de preferat a se folosi dor uleiurile presate la rece. Se evită orice ulei care a fost supus la căldură, fie în procesul de preparare, fie la gătit – uleiurile încălzite produc radicali liberi, care au efect distructiv asupra pielii. Nu este recomandat alcoolul şi cofeina, aceste substanţe au efect diuretic şi obligă organismul – inclusiv pielea – să piardă fluide şi minerale esenţiale.
