Depresia este susținută de un sentiment general de vinovăție. Iată motivele pentru care acesta devine copleșitor și ce putem face.
După cum se știe deja, depresia este cea mai răspândită problemă din timpurile noastre. Multe cercetări au ajuns la rezultatul tulburător conform căruia 25% dintre persoane vor experimenta o formă a depresiei.
Văzută din afară, o persoană depresivă poate fi etichetată pe nedrept de alte persoane drept apatică, fără chef de viață, plângăcioasă sau chiar leneșă. Doar cei ce au trecut prin ea pot recunoaște că este un întreg conflict interior și că este o luptă nedreaptă cea pe care o poartă.
Depresia se poate împărți în funcție de intensitate, dar și în funcție de modul ei de formare. Dacă în funcție de intensitate putem porni discuția de la depresie ușoară la depresie majoră, în ceea ce privește originea ei vorbim despre depresie introiectivă și depresie anaclitică.
În cazul depresiei introiective, persoana depresivă a introiectat, a luat înăuntrul ei, toate răutățile pe care le-a auzit în jur (mai ales cele destinate ei) și le-a pus la inimă. Dacă în copilăria sa i s-a spus că este un copil rău, acum, provocat de un moment mai dificil, persoana retrăiește toate aceste lucruri de parcă s-ar fi întâmplat ieri și astfel este condamnată la o suferință continuă.
Persoanele ce suferă de depresie introiectivă sunt cele care toată viața lor au luat mult prea în serios cuvintele „ești rea” sau „nu ești bun de nimic” și au ajuns în cele din urmă să le creadă și le văd în fiecare gest. Ele sunt cele care dacă le întreabă cineva de c e plâng, or să găsească o grămadă de motive, dar se consideră vinovate în toate cazurile.
În cazul depresiei anaclitice, persoana trăiește un sentiment de vid interior, simte că totul este în zadar, iar motive pentru a trăi sunt foarte puține. Acest persoane nu au primit îndeajunsă dragoste, îndeajunse încurajări, nu au avut persoane pe care să se poată baza în copilărie.
Acestea au avut de obicei părinți foarte ocupați, care nu le-a acordat destulă atenție, astfel încât în această zonă au un deficit. Întrebate de ce simt triste, aceste persoane pot spune fie că viața nu are nicio noimă, fie că se simt fără viață, sau ca niște roboți și orice ar face nu pot fi fericiți.
Un important element al depresiei este lipsa doliului. Persoanele depresive, mai ales cele introiective, simt în interiorul lor un puternic sentiment de vinovăție, iar acesta este determinat și de neputința lor de a deplânge anumite pierderi.
Când avem o persoană apropiată, o investim cu o anumită energie psihică. Atunci când ea pleacă, rolul doliului este de a o dezinvesti și de a lua energia înapoi, energie care ne dă forța să continuăm să trăim.
Din păcate, acest sentiment de vinovăție este atât de puternic încât nu permite prea multe elaborări pe lângă el. În cazul depresivilor anaclitic, totul desfășurându-se la o vârstă foarte fragedă, nu au puterea de a plânge lipsa dragostei și ei se consideră vinovați pentru aceste lucruri. Aceeași vinovăție apare și în cazul celor introiectiv.
Dacă li s-a repetat de multe ori faptul că sunt persoane rele, atunci este mult mai ușor să se considere pe sine o persoană rea, decât să recunoască faptul că însăși părinții lor, persoanele care le-au dat viață și care odată au însemnat totul pentru ei, sunt răi.
Depresia este o problemă serioasă. Ea afectează toată viața persoanei bolnave, de la viața profesională, până la relațiile cu persoana iubită sau cu familia.
Probabil cea mai dificilă implicație pe care o are este lipsa energiei. Persoanele depresive simt că nu au energie să facă nimic și tocmai din această cauză este dificil pentru ele să creadă că au șanse de vindecare.
Un lucru des auzit de la aceste persoane este: „Mă simt atât de rău, sunt atât de bolnavă, încât nimeni nu mai are ce să îmi mai facă. M-am săturat. Aștept să mor”. Adevărul este că șansele de însănătoșire sunt foarte mari.
Încercați să vă adunați forțele! O primă recomandare este să încercați să vă adunați forțele. Nu renunțați. Faceți pași mici și veți vedea că veți reuși să depășiți obstacolul acesta. Știu că vă este greu, știu că simțiți că totul s-a terminat și nu mai puteți vedea nici o luminiță la capătul tunelului, dar ea există. Trebuie doar să faceți pași către ea.
Aveți nevoie de pauză și de schimbare. Uneori este bună și o pauză. În unele cazuri mai ușoare ale depresiei, o pauză bine meritată este tot ceea ce vă lipsește. Respirați puțin aer curat. Acordați-vă câteva momente și faceți schimbări. Poate serviciul vă oferă prea mult stres, poate relația în care sunteți nu este chiar una fericită, poate timpul liber este prea scurt.
O mulțime de „poate”. Lăsați timp psihicului să își adune forțele, citiți o carte bună, priviți natura și dormiți până la 12. Sunt sigur că vă vor ajuta.
Nu în ultimul rând, apelați la ajutor terapeutic. Cea mai sigură cale de a vindeca rana încă deschisă este de a căuta ajutor terapeutic. În terapie veți discuta problemele de care sunteți măcinat și le veți rezolva treptat pe toate.
Sursa: www.psychologies.ro
