MORCOVUL – Ginsengul din grădina casei

Rădăcina sa roşie-portocalie ascunde peste o sută de substanţe terapeutice, fiind unul dintre cele mai puternice medicamente ascunse într-o legumă. Acum, în mijlocul toamnei, morcovul are maximum de putere şi este momentul să aflăm cum poate fi folosit pentru a ne menţine sau redobândi sănătatea –

Morcovul este printre primele legume cul­ti­vate şi consumate de om. Unii cerce­tători spun că ar fi fost domesticit cu cinci-şase milenii în urmă în Orientul Mijlociu, pe teritoriul actualului Afganistan, în timp ce alţii susţin că ar fi originar din bazinul Mării Mediterane, la fel ca şi rudele sale, pătrunjelul, ţelina sau leuşteanul. Adevărul s-ar putea să fie undeva la mijloc, morcovul pe care îl cumpărăm astăzi din pieţe fiind, se pare, o încru­cişare dintre specia orientală, care are o culoare roşie-pur­purie, şi specia meditera­nea­nă, a cărei rădăcină are o culoare mai degrabă galbenă. Cert este că încă din vremuri preistorice, morcovul este fo­losit ca aliment şi ca medica­ment, ambele calităţi fiindu-i din plin validate de către stu­diile moderne. Dar înainte de a cunoaşte utilizările medici­nale cu adevărat excepţionale ale morcovului, sunt necesare câteva precizări legate de dife­ritele tipuri de morcov folosite în alimentaţie şi în terapie.

Soiurile de morcovi

Există incredibil de multe (de ordinul sutelor). Varietăţile de morcov, consumate astăzi în lume sunt de ordinul sute­lor. La noi în ţară sunt folosite în majoritate varietăţile de morcov de culoare por­tocalie. În pieţe găsim morcovul portocaliu de con­sum, de formă cilindrică, dulce la gust şi foarte bogat în vitamine, dar şi un morcov furajer (numit şi „ca­rotă”), de dimensiuni foarte mari, de formă conică, mai fad şi mai sărac în substanţe nutritive.

Evident, este de preferat morcovul de consum, în faţa celui furajer. Recent au apărut şi la noi, fiind foarte la modă, morcovii-bebeluş (baby carrots în engleză), care sunt foarte mici ca dimensiuni, fragezi, cu o consistenţă şi un gust plăcut după fierbere, iar indi­cele lor glicemic este scăzut. Mai rar, întâlnim la noi şi morcovul galben, care este foarte bogat în xantofilă şi luteină, doi pigmenţi care previn degenerescenţa maculară, ateroscleroza şi cancerul pulmonar. În India şi în China, se foloseşte şi o varietate de morcov roşu, care conţine un pigment numit licopen, care previne şi combate gastrita şi ulcerul gastric, previne, de asemenea, cancerul de prostată şi cel ovarian. Mor­covul purpuriu (roşu închis) este cultivat în unele regiuni din Turcia şi din Irak, fiind bogat în pigmenţi antocianici, principii active care îmbunătăţesc vede­rea nocturnă, combat inflamaţiile articulare, previn trombozele de tot felul.

Morcovul alb este întâlnit în estul Afganistanului, în Pakistan şi în Iran şi are această culoare deoarece este lipsit de pigmenţi, fiind, în schimb, foarte bogat în fibre alimentare. În fine, morcovul negru (de fapt are o culoare vine­ţie foarte închisă) conţine, la fel ca şi morcovul purpuriu, pigmenţi antocianici, care între altele, scad nivelul colesterolului negativ (LDL), îm­piedică oxidarea acestuia pe artere, încetinesc procesele degenerative, protejează împotriva di­fe­ritelor forme ale bolii canceroase.

Preparate din rădăcină de morcov

Mai întâi de toate, trebuie ştiut că cele mai bune efecte terapeutice se obţin consumând rădăcinile proas­pete de morcov, şi nu cele conservate prin con­gelare sau preparate prin încălzire, care îşi pierd mul­te din calităţile vindecătoare. După două săptă­mâni de congelare, se pierd aproximativ 30-45% din majo­ritatea vitaminelor, în timp ce, prin fierbere, este pier­dut un procent de 50-70% din conţinutul de vita­mina A, E, B1 şi B3.

Sucul obţinut prin centrifugare

Este forma de administrare a morcovului cea mai eficientă din punct de vedere al absorb­ţiei vitaminelor şi pigmenţilor. Se obţine cu ajutorul storcăto­rului electric centrifugal, din mor­covi proaspeţi şi bine spă­laţi, dar ne­curăţaţi de coajă, care este par­tea cea mai bogată în substanţe nutritive. Coaja va fi doar fre­cată foarte bine cu o perie moale şi vor fi îndepărtate părţile stri­cate.

Sucul obţinut se consumă de preferinţă imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în recipiente bine închise, dar nu mai mult de şase ore.

De regulă, un adult va con­suma zilnic 150-300 ml de suc de morcov, o cantitate mai mare fiind contraindicată, deoarece poate produce deranjamente gas­tro-intestinale, pigmentări anor­male ale pielii, stări de inapetenţă.

Sucul obţinut prin mixare
Se prepară din morcovi foarte bine spălaţi şi cură­ţaţi, care se introduc, împreună că puţină apă, în vasul mixerului. Se mărunţesc vreme de 1-2 minute, for­mând o pastă, a cărei moliciune depinde de cantitatea de apă adăugată. La final se adaugă şi suc de lămâie, pentru a conserva mai bine proprietăţile morcovului şi pentru a-i face gustul mai agreabil. Sucul de mor­cov obţinut prin mixare are vitaminele, pig­menţii şi anumiţi acizi organici mai greu asi­milabili, dar are alte proprietăţi extraordinare:
* are un indice glicemic foarte scăzut, ceea ce îl recomandă ca adevărat aliment-me­dicament în dieta diabeticilor.
* caloriile sale sunt greu asimilabile şi conferă o senzaţie de saţietate îndelungată, fiind util contra supragreutăţii şi obezităţii.
* datorită conţinutului ridicat de fibre, este ca o mătură pentru tubul digestiv, cură­ţând intestinele de substanţele reziduale şi normalizând tranzitul.

Salata de morcovi
Se obţine dând prin răzătoare morcovii bine spălaţi, peste care se toarnă ulei presat la rece, puţin suc de lămâie şi sare după gust. La salatele de morcov se adaugă de obicei şi rădăcină de pătrunjel, de ţelină, varză sau sfeclă rasă, precum şi mărar sau pătrunjel verde. Bine de ştiut: din morcovul crud, consumat ca atare sau în salată, organismul va putea extrage un procent mic de vita­mine sau minerale, deoarece acestea rămân „captive” în spatele pereţilor celulari formaţi din celuloză. De exemplu, doar 25% din vitamina A din morcovul crud va putea fi asimilată, în timp ce din sucul de morcov obţinut prin centrifugare, procentul din această vitamină asimilată creşte până la aproximativ 90%. În schimb, în salata cu morcov crud există un procent foarte mare de fibre alimentare, foarte importante pentru îmbunătăţirea tranzitului intestinal, pentru ţinerea sub control a greutăţii, pentru prevenirea cancerului tubului digestiv, pentru scăderea glicemiei şi a nivelului colesterolului.

Morcovul fiert
Poate fi consumat ca atare, sub formă de piure, sau în diverse alte mâncăruri (ciorbe, tocăniţe, ghiveciuri etc.). În urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A conţinută este distrusă, la fel ca şi vitamina C şi multe alte substanţe nutritive. Totuşi, este important de ştiut că vitaminele şi mineralele rămase după fierbere vor fi mult mai uşor de asimilat din morcovul fiert, decât din cel crud. Mai mult, morcovul fiert este foarte bine digerat şi tolerat de către tubul digestiv, fiind recomandat în mod special persoanelor conva­lescente ori celor care, datorită unor afecţiuni gastro-intestinale, nu suportă crudităţile. Din aceste motive, morcovul fiert poate avea, deşi poate părea incredibil, de multe ori o aplicabilitate terapeutică mai mare chiar decât cel consumat crud.

Tratamente interne

* Boala canceroasă – se administrează zilnic suc de morcov (obţinut prin centrifugare), câte 100 de ml dimineţa şi seara, în cure de patru săptămâni, urmate de una-două săptămâni de pauză. De aseme­nea, se administrează şi salată de morcov crud, dat prin răzătoarea fină, câte 50-75 de grame zilnic, con­sumate de trei ori pe săptămână. Sucul de morcov este foarte bogat în substanţe antitumorale, între care menţionăm falcarinolul, luteina şi zeaxantina, prin­cipii active cu efecte benefice demonstrate în cance­rul de piele, în cancerul esofagului şi al laringelui, în cancerul colo-rectal, în cancerul gastric, al prostatei sau al vezicii urinare. Aceste substanţe încetinesc pro­cesele de proliferare a celulelor maligne, împiedică în bună măsură apariţia metastazelor, studii de medi­cină experimentală arătând că sub acţiunea acestor principii active, tumorile pot intra în remisie. Morco­vul consumat crud, sub formă de salată, menţine tran­zitul intestinal normal, element de maximă impor­tanţă în boala canceroasă, unde funcţia de eliminare este adesea afectată. De asemenea, acest aliment intensifică procesele de dezintoxicare.

* Adenom de prostată – un prin­cipiu activ întâlnit în coaja şi în semin­ţele morcovului, numit beta-sitosterol, are o eficienţă extraordinară în tratarea tumorilor benigne ale prostatei. Se face un tratament cu o durată de opt săptă­mâni, timp în care se administrează câte 300 ml de suc de mor­cov pe zi, consu­mat pe stomacul gol.

* Colesterol şi trigliceride mă­rite – un studiu făcut de un institut al Departa­mentului Guvernamental pentru Agricultură al Statelor Unite a arătat că doar doi morcovi cruzi consumaţi zilnic ajută la scăderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20%. Aceasta, de­oa­rece morcovul este foarte bogat în fibre alimentare, blocând, atunci când este consumat împreună cu alte alimen­te, asimilarea grăsimilor saturate şi a colesterolului. Efectul celulozei conţinute de morcov asupra nivelului trigliceridelor din sânge este extra­ordinar, studii de medicină experimentală ară­tând o scădere a valorii acestora cu 17,3-33,5%, după doar 30 de zile de tratament cu morcov crud.

* Hipertensiune arterială, aritmie cardiacă – glutationul, o substanţă care în organismul uman joacă rolul de coenzimă, este conţinut din belşug în coaja morcovului. Administrarea zilnică a acestei sub­stanţe, prin consumul de suc proaspăt de morcov, previne puseele de hipertensiune. De asemenea, mor­covul conţine cantităţi semnificative de potasiu şi mag­neziu, uşor asimilabile, aceste două minerale aju­tând la reglarea tensiunii arteriale, dar şi a ritmului cardiac, prevenind apariţia suflului sistolic, precum şi tahicardia.

* Infarct miocardic – un studiu american reali­zat pe un eşantion de 1300 de persoane a demon­strat că oamenii care consumă zilnic morcov crud, ca atare sau sub formă de suc, prezintă un risc de infarct cu 60% mai mic. Morcovul scade nivelul colesterolului şi al grăsimilor din sân­ge, reglează ritmul cardiac şi scade hi­per­tensiunea. Cu alte cuvinte, consumul sis­te­matic al acestei legume atacă princi­palele cauze ale apariţiei infarctului. Mai ales în sezonul rece, când vegetalele proas­pete şi de calitate lipsesc din alimentaţie, consumul de morcov proaspăt, sub formă de suc sau salate, este obligatoriu pentru persoa­nele cu risc de infarct.

* Degenerescenţă maculară – două prin­cipii active prezente în morcovul de culoare portocalie – luteina şi zeaxantina – protejează or­ganismul de procesele degenerative, în general, şi de cele care afectează ochii, în special. Un studiu finlan­dez, făcut pe 1200 de persoane, arată că un consum regulat de morcov previne apariţia degenerescenţei maculare şi riscul de cataractă şi ajută la menţinerea acuităţii vizuale până la vârste înaintate.

* Imunitate – mai ales la schimbările de ano­timp, când sistemul natural de apărare al organis­mului în faţa infecţiilor este cel mai greu încercat, se recomandă cura cu suc de morcov. Efectul de stimu­lare imunitară al acestuia se observă inclusiv la per­soanele în vârstă, la copii sau la convalescenţi. Este indicată cura cu suc de morcov, din care se consumă câte 200-300 de ml zilnic, pe o perioadă de patru săptămâni. Această cură a dat rezultate pozitive şi în cazul persoanelor infectate cu virusul HIV.

* Infecţii fungice – o cură cu suc de morcov poate fi un adjuvant excelent în tratarea candidozelor sau a infecţiilor cu Aspergillus. Efectul terapeutic al morcovilor se explică prin prezenţa în rădăcina lor a unor… pesticide naturale (între care şi falcarinolul, despre care am mai vorbit în acest articol), care au efect antifungic. Se administrează câte 300 de ml de suc de morcov, zilnic, pe o perioadă de două săptă­mâni.

* Emfizem pulmonar – „Un aport sporit de vitamina A, foarte abundentă în rădăcina de morcov, are un efect foarte bun în prevenirea şi în tratamentul emfizemului pulmonar”. Aceasta este concluzia pro­fe­sorului american Richard Baybutt, de la Univer­sitatea de Medicină din Kansas, Statele Unite. Ca ad­ju­vant în afecţiunile pulmonare, se recomandă consu­mul de morcov crud, câte 70 de grame zilnic, dar şi al morcovului fiert, indicat mai ales pacienţilor care nu tolerează crudităţile. Cura cu morcov este efi­cientă şi ca adjuvant în bronşita cronică (inclusiv în cea tabagică), în TBC, în pneumoniile recidivante.

* Hepatita cronică – glutationul, o substanţă secretată în rădăcina morcovului, are un puternic efect drenor, stimulează regenerarea celulei hepatice şi activitatea ficatului în general.
Bolnavilor de hepatită le este recomandată o cură cu o durată de 30 de zile, timp în care se beau zilnic 150 de ml de suc de morcov (obţinut prin centrifu­gare), zilnic. Tratamentul se poate relua după două săptămâni de pauză.

* Constipaţie – se face o combinaţie din 150 de ml de suc de morcov (obţinut prin mixare), 25 ml de suc de spanac şi 25 de ml de suc de lămâie. Se bea di­mineaţa, pe stomacul gol, efectul de stimulare a tranzitului intestinal apărând la câteva ore după inge­rarea sucurilor. Tratamentul are un efect laxativ pu­ternic şi, în plus, este „prietenos” cu colonul, nor­malizând flora, vindecând inflamaţiile, ajutând la eli­minarea toxinelor de pe pereţii intestinali.

* Diaree, diaree la copii – dacă, în stare crudă, morcovii stimulează tranzitul intestinal, atunci când sunt administraţi preparaţi termic, ei au efect uşor astringent, calmează inflamaţia la nivelul intestinului şi stopează, într-o anumită mă­sură, proliferarea bacteriilor în intestin. Se reco­mandă piureul de morcovi fierţi, sărat după gust, la care se adaugă foarte puţin ulei, ca hrană exclusivă, pentru o perioadă de 24 de ore. În cazurile de diaree severă, se admi­nistrează mai întâi cărbunele medicinal pul­bere (1-3 linguriţe amestecate cu apă), iar la câteva ore, se administrează morcovul fiert, eventual cu puţin orez fiert adăugat.

* Lactaţie – se consumă piure de morcovi fierţi pentru stimularea secreţiei lactate, pen­tru prevenirea avitaminozelor şi a defi­cien­ţelor de minerale. Extern, se pun com­prese cu suc de morcovi pe sâni pentru cal­marea inflamaţiilor şi pentru prevenirea iri­taţiilor mameloanelor.

* Vedere nocturnă deficitară – administrarea de vitamina A şi expunerea la soare (ceea ce ajută la sin­teza în organism a unei substanţe ce favorizează vederea nocturnă) ajută la combaterea acestei tulbu­rări. Se consumă câte o jumătate de pahar (100 ml) de suc de morcov, de două ori pe zi, în cure de două săp­tămâni.

Tratamente externe

* Plăgi canceroase – sucul de morcov aplicat extern, sub formă de comprese, pe plăgile canceroase, are efecte antitumorale, este calmant şi antiinflamator. În cazul cancerului bucal şi al celui laringian, se fac, de două ori pe zi, gargare cu suc proaspăt de morcov.

* Gingivită – se mestecă foarte bine (vreme de ­minimum trei minute) câte o jumătate de morcov, după fiecare masă.

Precauţii şi contraindicaţii la folosirea morcovului în terapie
Consumul unor doze de morcov (mai ales suc) mai mari decât cele recomandate în acest articol poate produce aşa-numita carotodermie, adică o co­lorare în portocaliu a pielii, datorită excesului de betacaroten în organism.

De asemenea, consumul exa­gerat de morcov poate produce tulburări gastro-intestinale (arsuri gastrice, diaree, balonări, colici abdominale), stări de inapetenţă. Curele foarte înde­lungate cu morcov, fără pauzele aferente, fac orga­nismul să convertească mult mai greu beta carotenul în vitamina A, ceea ce poate conduce la posibilitatea apariţiei avitaminozelor, chiar şi în condiţiile unei alimentaţii corecte.

Sursa: www.formula-as.ro