Iubirea nu are simţul datoriei. Orice îndatorire este o povară, o formalitate. Iubirea înseamnă bucurie, comuniune, dăruire.
Ea nu este formală, ci informată. Omul care iubeşte nu consideră niciodată că a făcut suficient. El este convins că ar fi putut face mai mult pentru celălalt. El nu se gândeşte niciodată în termenii: „Acum, îmi este obligat“.
Dimpotrivă, se simte obligat el însuşi, căci iubirea sa a fost primită, pentru că darul său a fost acceptat. Omul care îşi face datoria gândeşte altfel: „Sunt un om superior, ieşit din comun, spiritual. Priviţi cum îi slujesc pe cei din jur!” Aceşti slujitori ai umanităţii sunt cei mai perverşi oameni din lume. Dacă oamenii ar scăpa de ei, ar simţi o mare uşurare. Oamenii ar dansa, ar cânta, s-ar bucura din nou.
Secole la rând, rădăcinile voastre au fost tăiate, otrăvite. Aţi învăţat să vă temeţi de iubirea de sine – și fără ea iubirea altora nu este posibilă. Cine se iubeşte pe sine se şi respectă pe sine. Cine se respectă pe sine îi respectă şi pe ceilalţi, ştiind foarte bine că: „Aşa cum sunt eu, sunt şi ei. De vreme ce eu mă bucur de iubire, de respect, de demnitate, cu siguranţă la fel se bucură şi ei“.
El ştie că, în esenţă, noi suntem una, că principiile din care suntem alcătuiţi sunt aceleaşi. Ascultăm cu toţii de aceeaşi lege. Buddha a afirmat literal acest lucru: Aes dhammo sanantano (Ascultăm cu toţii de aceeaşi lege eternă).
La nivelul detaliilor părem uşor diferiţi de ceilalţi. Acest lucru creează varietate, frumuseţe. La nivelul esenţei însă, facem cu toţii parte integrantă din aceeaşi natură.
Cel care se iubeşte pe sine se bucură atât de mult de iubirea sa, devine atât de fericit, încât iubirea lui începe să se reverse şi în afara lui, asupra celorlalţi.
Acest lucru este absolut garantat, căci este o lege a iubirii! Iubirea nu poate exista dacă nu intra în comuniune cu altcineva. Nu poţi să te iubeşti la infinit numai pe tine însuţi,..
Ajungi sa înţelegi destul de rapid că dacă iubirea unei singure persoane este atât de beatifică, această fericire poate deveni chiar mai mare dacă o împărtăşeşti cu alţii.
fragment din cartea – Iubire, libertate și solitudine, Osho.
Sursa: http://psihologiadeazi.ro
