Martiosrul, simbolul sosirii primaverii, are origini stravechi si este legat de mai multe legene. Una dintre ele spune ca Baba Dochia avea o nora pe care o napastuia des. Intr-un an, de 1 Martie, baba Dochia isi trimise nora sa spele lana la rau, pana cand lana alba devine neagra, iar lana neagra devine alba.
Nora primeste ajutor divin si reuseste sa spele lana asa cum i-a cerut soacra. La intoarcere, nora aduse acasa si cativa fragi copti, pe care vazandu-i, Dochia crede ca a venit primavara. Astfel decide sa plece la munte cu oile, imbracata in 12 cojoace. Pe drum, Dochia isi da jos cojoacele pe rand.
Cand ramane doar in camasa, gerul o ingheata, transformand-o in sloi si apoi in stanca. Intr-o alta varianta de legenda, se spune ca baba Dochia a tors firul martisorului alb-rosu folosind furca pe care a luat-o cu ea pe munte. Cele doua fire din care este format snurul de martisor ar reprezenta vara si iarna.
Snurul de martisor era legat la mana, la gat sau prins in pieptul copiilor, pe 1 Martie. Era purtat de catre fete si femei. De snurul de martisor era prinsa o moneda.
Se spune ca martisorul avea rolul de a proteja oamenii de soarele arzator. De asemenea, data pana la care se poarta martisorul difera in functie de zona: 9 msau 12 martie, pana cand infloreste visinul sau trandafirul sau chiar pana de Sfantul Gheorghe. Exista obiceiul ca, la data cand snurul este dat jos de la mana fetelor, sa fie agatat pe ramurile pomilor infloriti.
