Există persoane care sunt dependente de ajutor, cele care îl solicită atunci când nu se descurcă singure, deși au încercat, și altele care refuză să accepte ideea de ajutor. Ceea ce le diferențiază sunt, de cele mai multe ori, convingerile dobândite privind ideea de ajutor.
Atitudini critice față de propria persoană
În ceea ce privește persoanele care nu sunt obișnuite să solicite sprijin, chiar și atunci când au nevoie în mod real de acesta, ele tind să asocieze nevoile lor de întrajutorare cu vulnerabilități, pe care încearcă să și le reprime.
Acceptarea propriilor limite poate interfera cu nevoia de a părea puternice, atât în fața lor înselor, cât și a celor din jur.
Așteptările în legătură cu propria persoană pot fi nerealist de ridicate. Este ca și când în interiorul lor, aceste persoane se critică în permanență, considerând că trebuie să se descurce singure, că nu au dreptul să ceară ajutor, fie pentru că nu au încredere că îl vor primi și atunci vor fi dezamăgite, fie pentru că nu merită să-l primească, fie pentru că asta le-ar face să pară slabe.
A refuza ajutorul este răspunsul la propriile lor critici interioare și în consecință un mecanism de autosabotare.
Acceptarea de sine
Un prim pas în acceptarea ajutorului este recunoașterea ideei că stă în natura noastră umană să avem nevoie de ajutor. Nu suntem supraoameni și chiar dacă încercăm să fim, nu vom ajunge decât obosiți și decepționați.
A recunoaște propriile vulnerabilități este un act în primul rând de sinceritate față de noi înșine iar această acceptare ne aduce mai aproape de a solicita ceea ce avem nevoie cu adevărat: îndrumare, sprijin, iubire, contexiune etc.
Fiecare om merită să primească ajutor, iar dobândirea acestei convingeri ne face să ne acceptăm și partea de vulnerabilitate din noi. În felul acesta aflăm ce ne lipsește, ca mai apoi să putem cere de la cei apropiați să ne ajute să ne împlinim nevoile emoționale.
Comunicarea
Pentru a primi ajutor este necesar să comunicăm celor dragi nevoile noastre. De multe ori se întâmplă să credem că nu putem primi ajutor, cu toate că noi nici nu am încercat să verbalizăm celor dragi aceste aspecte.
Iar acest lucru poate ascunde propria dificultate de a intra în contact cu aspectele noastre vulnerabile.
Această expectanță negativă are o legătură directă cu încrederea pe care o avem în oamenii dragi nouă și în faptul că aceștia vor putea răsounde solicitărilor noastre emoționale.
Alte ori, aceleași covingeri inconștiente disfuncționale ne determină să comunicăm într-un mod agresiv, lucru ce poate fi perceput de către celălalt ca un reproș sau atac, ceea ce ne scade șansele de a primi ceea ce avem cu adevărat nevoie.
Sursa: http://www.psychologies.ro
