Deşi activitatea cu albinele nu este dificilă, ea presupune, totuşi, respectarea anumitor reguli foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei. Albinele, ca şi orice organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli care, prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile). Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii. Bolile contagioase se grupează în virotice (puietul în sac, boala neagră); bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza); micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza); parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, varrooza, senotainioza, triunghiulinoza). Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin puietul răcit; boala de mai; diareea albinelor; anomaliile mătcilor. Intoxicaţiile albinelor se pot produce cu : cu polen, cu nectar, cu miere de mană, cu medicamente, cu pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor. Dăunătorii albinelor sunt găselniţa, fluturele ‘Cap de mort’, viespile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile, ciocănitorile, şoarecii. În cadrul acţiunilor de prevenire a bolilor specifice albinelor, un rol important îl deţin măsurile de profilaxie generală şi acţiuni specifice: întreţinerea permanentă a igienei în stup şi implicit în întregul stupinei; îndepărtarea periodică a cadavrelor de albine, de larve sau ninfe, după caz; curăţirea mecanică şi dezinfecţia stupilor, fagurilor, ustensilelor şi a echipamentului de lucru anual sau ori de câte ori este necesar, respectând metodele şi specificitatea acestei acţiuni; asigurarea igienei permanente a surselor de apă; respectarea condiţiilor şi a normelor de igienă alimentară a albinelor; examenul clinic a albinelor, a fagurilor cu larve, căpăciţi şi necăpăciţi; prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin examene de laborator, primăvara şi toamna, sau ori de câte ori situaţia o impune; prevenirea apicultorilor când se efectuează tratamente fitosanitare. In acest sens, colaborarea permanentă cu serviciile sanitare veterinare, pentru supravegherea clinică, prelevarea probelor de laborator şi aplicarea corectă a tratamentelor preventive sau curative, reprezinta cel mai eficient mijloc de prevenire a aparitiei bolilor la albine .
