Maestrul Aurel Stanciu si „Memoria ferestrelor”

Centrul International de Cultura „George Apostu” a gazduit cea de-a 5-a expozitie personala din acest an a  binecunoscutului   artist plastic bacauan Aurel Stanciu, sub genericul „Memoria ferestrelor”. O expozitie generoasa, care a permis celor prezenti la vernisaj o frumoasa visare, o reintoarcere in copilarie, o rememorare a ultimelor vizite facute la tara sau mai aproape, la prietenii binecuvantati cu o curte in jurul casei, ferestrele lui Aurel Stanciu permitand furisarea privirii din interior catre lumina vie de afara si invers; din afara catre misterele interiorului. De altfel, atat artistul, cat si prezentatorul expozitiei, prof.univ.dr. Teodor Hasegan, de la catedra de Estetica  a Universitatii „Al.I.Cuza” din Iasi, au insistat tocmai asupra simbolisticii ferestrelor, ca porti deschise spre lume, inclusiv spe lumea interioara. „Ferestrele pictate de Aurel Stanciu demonstreaza o deosebita problematizare a limbajului artistic pe plan ideatic, un adevarat memento transmis prin contopirea picturalului cu natura. Ferestrele caselor taranesti au devenit un laitmotiv, care, in peste 30 de lucrari, strabate toate simezele galeriei, fara a da nota de monotonie. Ferestrele mai dovedesc o rafinata stiinta a compozitiei, a jocului cu volumetriile si nuantele, dincolo de specificul materialelor si de ineditul momentului. Ciclul ferestrelor este o convingatoare pledoarie a frumosului in raportul traditie-modernitate, intr-o viziune inedita si, ca intotdeauna, in multitudinea preocuparilor sale, fara prejudecati, puternic si convingator”. La randul sau, artistul a ridicat putin valul simbolisticii de pe ferestele sale,  lansand si o inedita invitatie celor prezenti de a-i privi tablourile cu ochii lor, cu amintirile si cu sentimentele lor. „Ferestrele sunt atemporale, cu elemente specifice, in care poti regasi un fragment din copilarie, o imagine fugitiva,  aruncata la o margine de localitate, a spus mestrul Aurel Stanciu.  Sunt ferestrele care spun povesti ale casei si ale celor care au locuit in ea, ferestre oblonite pentru eternitate, care nu ne lasa sa privim inauntru. Ferestrele unei case sunt ochi prin care privim din interior afara. De afara vine lumina, fara de care nu exista culoare. Aceste ferestre au ceva de spus. Va invit sa priviti ferstrele mele sisa descoperiti unde va regasiti”. Profitand de prezenta atator intelectali de elita, dintre care unii cu voci puetrnice in comunitatea bacauana, inimosul director al institutiei gazda, Geo Popa, n-a scapat prilejul de a lansa o noua invitatie autoritatilor judetene si municipale de a acorda mai mult sprijin actiunilor culturale, fara de care „am fi mai saraci si mai urati sufleteste”. Cine are urechi de auzit sa auda …