Aşa cum a şi promis după referendum, premierul şi clasa politică care suspendase-ră personajul de la Cotroceni, nu trebuiau să mai poarte nici un dialog cu acesta. În condiţiile în care mai mult de jumătate din populaţia ţării, cea reală, nu cea din hârti, mersese-ră la vot, din care 7.4 milioane i-a spus să plece acestui personaj, dialogul cu el trebuia refuzat. Aceptarea acestui dialog a însemnat recunoaşterea poziţiei sale de guvernator impus de CE şi statutul României ca şi colonie. Dacă în politică se mai fac compromisuri, în această chestiune fundamentală unde hotărârea fusese luată de marea parte a populaţiei care nu face politică, rezultatul referndumului trebuia să dea satisfacţie poporului, iar negocierea cu CE nu trebuia să aibă loc. Aşa cum caracterul naţional al statului Român este o chestuine care nu poate fi discutată şi negociată şi voinţa populară trebuia să nu fie pusă în discuţie. Rezultatul referendumului a demonstrat voinţa populară chiar în condiţiile impuneri unui prag din afară. Faptul că cineva se prevalează de nişte acte şi documente vechi expirate, care spun că populaţia României este în înscisuri, dar în realitate nu, rezultatul votului face parte din această realitate. Rămânerea în funcţie a acestui personaj ridică un mare semn de întrebare. Facem parte din ţările civilizate ale Europei unde demisia de onoare funcţionează. Dacă la noi nu funcţionează, atunci de ce suntem aceptaţi la această masă cu alte standarde? De ce tacâmurile noastre sunt mai micuţe? Nu cumva pentru că suntem priviţi ca nişte micuţi? Faptul că suntem loviţi peste mânuţe la fiecare regulă impusă de ei, confirmă poziţia măruntă pe care o avem în conceptul lor European. De aceea prezenţa premierului la Cotroceni a însemnat o recunoaştere a statutului nostru de colonie, unde s-a impus o persoană care nu are susţinere populară, ceea ce înseamnă că nu se mai poate numi preşedinte. Oricum i se poate spune, dar nu preşedinte. Lucrurile sunt foarte clare. Când majoritatea dintre noi vom avea o minimă cultură politică, atunci nu vom mai acepta aceste impuneri şi vom ieşi cu toţii în stradă pentru înlăturarea nedreptăţilor. Am spus-o şi o mai repet, pentru că am ceva experienţă în domeniu financiar, că s-a aruncat o mare perdea de fum vizavi de fondurile Europene, că aşa cum sunt impuse condiţiile de accesare a fondurilor, unde şi noi contribuim, România întodeauna va trage mai puţin decât va pompa. Este limpede pentru toţi că suntem faţă de cei din vest cu 30 şi 40 de ani în urma lor în ceea ce priveşte infrastructura, tehnologia, constructiile, canalizarea, producţia, administraţia, condiţiile de mediu etc. Un proiect desfăşurat în mediu urban cu bani europeni, este aproape imposibil de respectat cel puţin, din cauza a numeroaselor condiţii de mediu. Nerespectarea unui singur detaliu impune restituirea intregii valori trase pentru întrega investiţie. De aceea România nu va putea niciodată să acceseze mai mult de 10% din bugetul alocat de UE. Condiţiile fiind peste posibilităţile administraţiilor locale, care nu pot face faţă ceriţelor impuse, în raport de nivelul la care ne găsim. România nu este aptă să facă faţă condiţiilor impuse de UE şi acest fapt se cunoaşte şi de o parte şi de alta. Doar amăgirea este mare, şi tentantă. UE mai bine ar aproba şi derula un program de întrajutorare pe chestiuni de infrastructură, capitol la care stăm prost în Europa şi ar avantaja pe toţi membri uniunii, numai pentru simplu motiv că suntem cu deschidere la Marea Neagră. Dar cea mai mare greşeală a politicienilor care au iniţiat suspendarea, este aceea că au aceptat supunerea şi condiţiile impuse de CE. Nu împărtăşesc cele spuse de Voiculescu legat de o suspendare înainte de alegeri. Dar pentru a arăta Europei că poporul este suveran în România, după alegeri când rezultatul îi va permite USL-ului să voteze cu două treimi o schimbare constituţională, prin care suspendarea unui dictator să dea satisfacţie populară prin vot în parlament, nu numai printr-o revoluţie de stradă, această suspendare se impune . Este nevoie de aşa ceva pentru a reface demnitatea ştirbită a acestui popor în această vară. Trebuie arătat străinilor de ţară că noi decidem aici.
Col.(r) Constantin Nour
