Colonelul Ghiorghi Stan, comandanul Gruparii de Jandarmi Mobila Baccau a imbracat aceasta uniforma pentru prima data in 1982. De atunci, fie ca a activat in Bucuresti, fie in Bacau, a slujit cu profesionalism si onestitate aceasta arma. Nascut pe meleagurile bacauane, bucurestean de conjunctura, Ghiorghi Stan spune ca mutarea sa la Bacau i-a completat si i-a intregit experienta in ceea ce priveste activitatea jandarmeriei romane.
– Domnule colonel, cum a ajuns un bacauan sa comande jandarmeria municipiului Bucuresti?
– Dupa ce am absolvit scoala generala din Barsanesti, locul meu natal, am terminat liceul la Onesti, si apoi am plecat in armata la Tulcea. Aici am fost selectat pentru scoala militara si in acest fel, din 1982 port aceasta uniforma. Si uite ca au trecut 30 de ani de-atunci…
– Si de unde pana unde in Bucuresti?
Dupa absolvirea Scolii militare de subofiteri de la Campina, mi-am continuat studiile pentru obtinerea gradului de ofiter, urmand Academia de Politie „Al. Ioan Cuza” din Bucuresti. Au urmat apoi cursuri post universitare, Colegiul National de Afaceri Interne. Iar din 1987 am ajuns la Directia Generala de Jandarmi a Municipiului Bucuresti, fiind repartizat la unitatea care se ocupa de paza demnitarilor romani.
-Unde erati la Revo0lutie?
– Pazeam resedinta lui Ceausescu! Asiguram paza si protectia. Sa stiti ca n-a fost nevoie de interventia jandarmilor, pentru ca oamenii n-aveau nimic cu noi…Imi amintesc ca am plecat de aacsa pe 17 decembrie si m-am intors pe 31, cand se terminase totul. Sotia nu stia nimic de mine.
-Sotia?
-Da, sotia, pentru ca in 1986 ma casatorisem tot cu o fata din Barsanesti, si locuiam in Bucuresti. Peste un an am avut si un baiat!
-Impresii de la Revolutie?
-A fost groaznic. Se tragea din toate partile. Cine tragea? Habar n-aveam, suierau gloantele pe la capul nostru. Poate ca am avut si noroc de am scapat nevatamat. Noi n-am raspuns cu foc de arme.
-Cum ati ajuns sef peste jandarmii din Bucuresti?
– Dupa Revolutie, s-a reorganizat Jandarmeria Romana. Am avut functie de executie si comanda la sediul Guvernului Romaniei. Asta din ’90 si pana in ’99. Au fost clipe memorabile, mineriadele din ’90 – ’91. La ultima mineriada, cea din ’99, am rama ultimii aparatori ai Guvernului. Nu s-a patruns in sediu, chiar daca s-a aruncat cu sticle incendiare. Intre 2000 – 2006 am lucrat la unitatea de ordine si siguranta publica, iar din 2005 am preluat functia de sef al Ordinii Publice a Jandarmeriei Municipiului Bucuresti unde am lucrat pana in 2010.
– Ce a insemnat Bucurestiul pentru jandarmul Stan?
– Daca as avea puterea si rabdareea, as putea scrie o carte, un roman. Foarte multe evenimente. Nici nu stiu cu ce sa incep. A fost vizita lui George Bush, de fapt vizitele, ca au fost doua, summit-ul NATO, fiind implicat in porocesul de organizare si planificare a misiunilor jandarmeriei, trasee, deplasarea delegatiilor, protectia Palatului Parlamentuilui, dar si pregatirea in vederea unei eventuale interventii. Apoi marile spectacole,Madona, ACDC, Depeche Mode, la care au participsat peste 50.000 de oameni. Am primit si o diploma din partea Media Service Evans pentru felul in care am asigurat ordinea la spectacolul sustinut de RBD pe stadionul Cotroceni, in 2007. Nimeni nu credea ca se poate organiza un spectacol in acea zona. Pe urma, pe plan sportiv, masurile de ordine pe fostul Lia Manoliu la sferturile de finala din Cupa UEFA, dintre Rapids si Steaua, sau meciul Stelei cu Real Madrid, de pe Ghencea. Ca sa nu mai vorbesc despre Bucharest City Chalange in 2008, cursa organizata in zona Palatului Parlamentului si la care au asistat peste 80.000 de oameni. Si nu in ultimul rand, manifestarile de protest ale marilor confederatii sindicale la care au participat intre 30 – 50.000 oameni, cand am fost perceput ca un prieten al manfestantilor. Am stiut sa colaborez cu liderii lor.
-Si un lucru mai deosebit din toate aceste evenimente…
-Da, eram pe stadionul Dinamo, la un meci cu Steaua. A fost o incaierare generala, noi am interevenit si un individ mi-a sustras statia de emisie-receptie. I-am cerut sa mi-o dea inapoi. Mi-a fost adusa chiar de seful galeriei dinamoviste. Sa stiti ca nu trebuie sa-i privim pe toti la fel, nu trebuie toti bagati in aceeasi oala.
-Si cum ati ajuns la Bacau? De fapt, cum de v-ati intors acasa?
– In 2010 mi s-a facut dor de casa. De parinti, de locurile natale. Parintii mei, oameni foarte gospodari, au mai imbatranit si trebuie ajutati, chiar daca ei spun ca se pot descurca si singuri. Asa ca, profitand de faptul ca functia de comandant al Gruparii de Jandarmi Mobila Bacau era scoasa la concurs, m-am inscris, am sustinut examenul si am ocupat acest post.
-Dar tot n-ati scapat de evenimentele mai putin obisnuite…
-Va referiti la episoadele Ruginoasa si Oituz. Am reusit sa le gestionez foarte bine, impreuna cu ceilalti colegi ai mei.
-Dar despre pelerinajul la Cuvioassa Sfanta Parascheva?
-Aici lucrurile au decurs si mai bine. De doi ani am preluat noi comanda si organizam deplasarea pelerinilor catre moaste. Si pot spune ca ne-am descurcat. Anul acesta, spre exemplu, a trecut prin fata moastelor peste o jumatate de milion de pelerini! Ce sa va spun mai mult decat ca, dupa 14 octombrie, dupa ce moastele au fost duse in Mitropolie, pelerinajul a continuat inca doua saptamani!
-E frumoasa viata de jandarm?
-Nu-i vorba despre a fi sau nu frumoasa o meserie. Totul este sa incerci s-o faci cu profesionalism. Sa-ti faci datoria si sa fii multumit de ceea ce faci. Incolo, mai cu greutati, mai cu bucurii, ca toate profesiile din ziua de azi.
