Chestiunea asta cu statul social este o abureală de modă Che Guevaristă. Cine crede că poate realiza un stat adevărat social, se amăgeşte şi cred că-i amăgeşte şi pe alţii. Statul social e greu de realizat şi după mine este o utopie. În esenţă presupune ca o parte din plus valoarea realizată de marele capital, să se îndrepte către plata facturilor întocmite celor mulţi, care şi consumă dar nu au cu ce să le plătească. Acest lucru au încercat să-l facă comuniştii. La un moment dat Ceauşescu într-o plenară a CC al PCR, a menţionat ceva de genul, că poate ar fi fost mai bine, ca fiecare membru al societăţii să-şi plătească factura pentru consumul propiu, şi nu statul. Într-o democraţie consolidată bazată pe legi clare unde toţi sunt egali, iar propietatea este sfântă, e greu de realizat statul social, pentru că nu poţi să bagi măna în buzunarul nimănui şi mai ales în buzunarul marelui capital, pentru a echilibra o balanţă. Statul social tocmai asta presupune, să iei de la cel bogat să dai la cel sărac, ca amândoi să aibă acces la informaţie, învăţământ, sănătate, cultură şi un nivel de trai decent. Au încercat comuniştii să asigure o parte din acestea, mai puţin accesul la informaţie, dar s-a dovedit a fi o societate falimentară tocmai datorită acestui lucru şi de aceea a şi picat. Întodeauna economicul a determinat politicul. Cei care realizează plus valoare nu vor lăsa niciodată să li se bage mâna în buzunare. Nu există societate ori regim perfect, dar acolo unde statul sprijină capitalul authton, şi îi crează posibilităti de rotire imediată există posibilităti, şi înţelegeri din partea marelui capital ca statul să poată lua şi măsuri sociale. Prin forţă nu se poate realiza consensul. Va exista întodeauna contradicţii. Aşa se explică faptul că mai toate dictaturile aşa zise luminate care au realizat progrese pe spinarea capitalului autohton, a determinat migrarea acestuia, către alte meridiane atunci când nu s-au mai relizat, sprijinul şi consensul. Regimul Pinochet în Chile care a durat 17 ani, este unul din exemple. Nu este mai puţin adevărat că a şi fost ajutat de capitalul străin în special cel american pentru a surclasa pe cei care au ajutat socialiştii lui Salvador Aliente să vină la putere. Există în lume şi politici de a struni dezmăţul democratic, unde politicile sunt făcute numai de cei care deţin marele capital. Exemplul politicilor înteprinse de statul Chinez şi mai nou de Federaţia Rusă, prin liderul ei. Putin a încearcat să îmbine interesele statului cu interesele capitalului authton, acesta fiind ajutat de serviciile inteligente să penetreze pieţele externe. La rândul lui capitalul autohton sprijină politicile sociale iniţiate de stat. De asemeni capitalul chinez este sprijinit să acupe pieţele de pe mapamond. Numai în acest fel China a putut rezolva o parte din problemele sociale cu care se confruntă. Iată că acolo unde există voinţă înţelegere şi inteligenţă se poate realiza progrese din punct de vedere social. Ce a putut realiza Putin ajutat de serviciile inteligente in anii de când este la conducerea statului Rus, nu au relizat alţii în 50 de ani. Pe timpul lui Elţân Rusia era un stat aproape destrămat cu o economie dezorientată. Putin a putut să relizeze atât de multe, într-un timp atât de scurt, pentru că sprijinit de serviciile inteligente ruse, au căzut la o înţelegere de sprijin reciproc cu marele capital autohton. Ultima declaraţie a sa legată de învăţământ “Cât voi trăi eu nu va exista învăţământ privat în Rusia”, spune totul. Cine a făcut opinie separată, ori au murit, au părăsit Rusia, ori îşi trăieşte veahul fiecare prin închisorile Siberiene. Cazurile Berezovski ori Hodorkovski sunt relevante. La noi nu putem vorbi despre vreo societate şi particularităţile ei. Nici nu putem creiona un regim pentru că trăim într-o necunoscută. Nu ştim dacă trăim într-o democraţie, dictatură ori sub dominaţie, pentru că deciziile sunt luate şi aşteptăm să vină din când, în când. Iar dacă se mai iau decizii şi aici, ele se iau pe genunchi. Declaraţia Primului ministru cu privire la faptul că 48 de ore nu am ştiut dacă am făcut bine sau rău, când am reziliat contractul cu Bechtel, este destul de grăitoare şi confirmă ce spun eu. Genunchiul pe care se iau aceste decizii este atât de îngust, că nu se poate finaliza nici un contract încheiat de statul Român. Astfel că ori ce lucrare, când vine o nouă guvernare, se reface de la capăt. Iată de ce noi românii nu reuşim în ultimul timp să trecem linia de sosire într-o competiţie, dar tăiem panglici la fiecare poticnire. În cei 23 de ani de la schimbarea regimului nu am observat nici-o schimbare în discursul politicienilor indiferent de generatie. Am în memorie încercarea disperată a lui Ceauşescu în decembrie 89, morcovit că lumea se agita în piaţă, de a majora intempestiv cu 10 lei din balconul CC al PCR, alocaţia pentru copii. Când l-am auzit pe Premier că doreşte ridicarea cu 10 lei alocatia elevilor de la 42 la 52 lei, tot aşa fără cunoaşterea impactului bugetar, am zis că nu e adevărat, că e un trucaj ordinar. Am înţeles apoi, ce a spus Brucan, că pentru noi românii, 20 de ani, e puţin să schimbăm ceva.
Col.(r) Constantin Nour
