În mai toate comentariile făcute, cu privire la construcţia europeană, am arătat că aceasta este menită să producă o acumulare numai pentru unii, golind resursele şi bogăţiile naţionale ale altoror participanţi la acest club aşa zis select.
Mecanismul este simplu şi foarte pervers, ca mai la toate jocurile cu miză mare. Sistemul introducerii unei monede unice pentru toţi membrii clubului în condiţiile când unii nu au după ce bea apă, în timp ce alţii sug la două ţâţe, nu face altceva decât să le scoată deshidrataţilor şi banii pe care-i mai au prin buzunare. Este cum spuneam, un mecanism extrem de simplu. Închipuiţi-vă că participaţi la o partidă de poker având parteneri care au venit la masă de joc, cu o sumă de zeci de ori mai mare decât ai tu în buzunar şi plusează de fiecare dată întrega sumă cu care ai venit să joci. Au toate şansele să te lase fără ceas şi fără haine dacă mai continui să joci cu ei. La fel se întâmplă şi la această masă europenă unde ai să bagi bagnote, dar ai să scoţi ceva mărunţişi. Este aberant să credem că putem concura pe aceiaşi piaţă cu Germania Franţa, Anglia ori Suedia, care au PIB-ul de zeci de ori mai mare decât al nostru. Toate mecanismele inventate de C.E. cu privire la accesarea de fonduri pe anumite programe, este praf aruncat în ochii neiniţiaţilor în inginerii financiare. Ca ţară cu un venit pe cap de locuitor sub media Uniunii, mai jos de noi fiind doar Bulgarii, niciodată nu poţi avea aceleaşi condiţii de accesare ca şi celelalte state dezvoltate care fac parte din club. Nu ai capacitatea de a obţine fonduri pentru dezvoltare, pentru că nu ai create condiţiile impuse prin programele UE. Cele de mediu spre exemplu sunt de neatins. Aşa că dacă nu poţi accesa nici măcar cât ai contribuit la acest club, de ce Doamne am mai forţat uşa clubului. E ca şi cum eu mă duc la un club cu intrare, dar nu pot consuma de suma plătită la intrarea în club. Nu ştiu cum se cheamă asta, dar din conferinţa lui George Fiedman, unul din cei mai influienţi politologi americani, ţinută la sediul BNR, am dedus că mai trebuie să şi plătim pentru a ne recâştiga suveranitatea deja pierdută. Adică să mai plătim încă o dată la ieşire. Iată ce spune el. „Trebuie să vă asumaţi problema suveranităţii şi să o plătiţi”. „România trebuie să îşi asume răspunderea pentru viitorul politic în cadrul Europei, pentru că este o iluzie optică impresia că UE sau NATO vor avea grijă de România”. Ba eu spun că au avut grijă să o aducă acolo unde au vrut ei. Suveranitatea, aceea care ne-a făcut cândva mândru ca popor, s-a pierdut astăzi cu desăvârşire. Speranţele românilor de a trăi mai bine au fost spulberate şi ele. Ei văd, simt, că atât timp cât deciziile acestui stat se iau în altă parte, bunăstarea nu va veni. Aproape toate deciziile importante, politice, economice şi militare se iau la Bruxelles şi Washington. Altă dată se lua la Moscova. Ce beneficii a adus pentru omul simplu intrarea României în acest club European? A spus-o Fiedman, nici un beneficiu. „Timpul trece pentru Europa, iar problemele în loc să se rezolve, se acutizează”. S-au creat anumite speranţe în special pentru clasa de mijloc, iar acum acest lucru a dispărut. Ce se întâmplă acum nu ţine de o criză scurtă, ci de ceva mult mai profund. Şi asta, pentru că nu ar exista un lider, o soluţie comună. Adică cum era pe vremuri un Kremlin. Legat de relaţia cu America, nu ei vor ci noi dorim o relaţie cu ei. Problema este ce putem să-i oferim, lucru ce-l ştiam şi noi că Americanii nu vin niciodată dacă nu au de câştigat ceva. Exemplele trecutului sunt elocvente. Nici globalizarea încercată de curentul comunist la vremea lui, nu a adus beneficii pentru cei mai mici. Profitoare a fost marea uniune bolşevică, adică ruşii. Astăzi fenomenul globalizării vine şi confirmă teoria încă o dată, că avantajaţi de această globalizare sunt cei care o iniţiază.Şi o iniţiază nu în scopul de a pierde, ci pentru a câştiga. Astfel forţa de muncă ieftină din ţările sărace, aşa cum suntem şi noi, migrează către cele bogate. Aici rămânând doar şomerii. Am devenit deja o ţară de şomeri. Şi dacă tot trebuie recăpătată suveranitatea aşa cum spunea George Friedman plătind-o, noi românii mai avem o şansă pentru că nu am adoptat moneda euro, să-l dăm la schimb ca pe-o monedă, pe singurul şomer de lux.
Col.(r) Constantin Nour
