Credincioşii îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit „Cel dintâi chemat”, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată Sărbătoare Bisericească Naţională. Conform Bibliei, cei doi fraţi Petru şi Andrei erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret, aveau o casă în Capernaum şi erau pescari. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.
In tradiţia creştină Sfântul Andrei este cel care a adus creştinismul pe tărâmul Daciei, acesta a fost adoptat de români ca părinte spiritual şi Ocrotitorul României.
Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. În Sfânta Scriptură spune că era fratele lui Simon Petru. A fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul iar dorinţa de a-L urma pe Hristos se naşte în el la botezul Domnului, când Sfântul Ioan rosteşte cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Chemarea sa la apostolie se face însă mai târziu. „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”, cum este relatată de Sfântul Evanghelist Matei.
Potrivit tradiţiei, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia”, spunea Eusebiu de Cezareea (339/340 d. Chr.) în „Istoria bisericească”.
Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras, crucificat pe o cruce în formă de X, după cum ni s-a transmis prin tradiţie. Sunt însă voci care susţin că această formă de crucificare da-tează din secolul XIV. Nu se cunoaş-te data martirizării, unii istorici o localizează în timpul împăratului Nero, prin anii 64-67, alţii în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian (81-96).
Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, în zona noastră se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa şi este loc de pelerinaj care în fiecare an, pe 30 noiembrie, adună mii de credincioşi.
În vara lui 1944, Peştera transformată în biserică a fost sfinţită dar la scurt timp după aceasta, trupele ruseşti au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nico-dim Dincă, biserica a fost refăcută.
Obiceiuri din vechime – Santandrei
Până la începutul secolului al XX-lea se organizau în Colinele Tutovei, în noaptea de Sântandrei, petreceri de pomină. Pentru a se feri de moroi şi strigoi, înainte de lăsatul serii tinerii camuflau şi ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele şi uşile casei unde se desfăşura petrecerea. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, când strigoii vii (oamenii care se nasc cu caiţă, cu coada – o vertebră în plus, din legături incestuoase etc.) îşi părăsesc trupurile fără ştirea lor, iar strigoii morţi ies din sicrie, morminte şi cimitire pentru a provoca suferinţe oamenilor, pocesc şi sug sângele celor vii, leagă sau iau puterea bărbaţilor, strică taurii, fură sporul vitelor, se joacă cu lupii şi urşii etc.
În timpul petrecerii fetele aduceau câte trei căpăţâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării. Complet izolaţi de lumea din afară, stăpânită de forţele malefice, tinerii petreceau pe cinste deşi se aflau în plin post al Crăciunului. Dimineaţa, în curte, covata cu usturoi era jucată de un flăcău. Se împărţea usturoiul care se păstra ca ceva sfânt, la icoană, şi se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor şi descântecelor.
Un obicei care atesta suprapune-rea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la românii din Trans-nistria numit „bocetul Andreiului”. Fetele, după confecţionarea unei păpuşi din cârpe, numită Andreiu, substitut al anului vechi, o aşezau pe laviţă (pat) ca pe un mort şi o jeleau.
Ca la orice început de an, fetele încercau prin diverse metode să-şi afle ursita. Fata de măritat prepara o „Turtuca de Andrei”, turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apa ca să-şi potolească setea urma să o ceară de nevastă în cursul anului.
Alte fete semănau câte un căţel de usturoi privegheat într-un cocoloş de aluat. După modul cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau anumite pronosticuri matrimoniale.
Tot în noaptea de Sântandrei bătrânii pricepuţi în cititul astrelor prevesteau cum va fi noul an.
sursa:crestinortodox.ro
