Drepturi negociate cu patronii… politici

De la marsurile si mitingurile de protest de altadata, la care erau mobilizate forte impresionante, sindicalistii au fost nevoiti sa treaca acum la alte forme de lupta, mai subtile, chiar politice. Actiunile in forta, desfasurate in ultimii ani, nu au mai avut rezultate pozitive, asa cum se intampla cu 10 ani in urma, un exemplu in acest sens fiind si manifestarile organizate de sindicatul de la Rafo, incepand din 2005.

Nici marsurile si mitingurile de protest, nici pichetarile de sedii de institutii, chiar de ministere sau guvern, nu au sensibilizat vreun oficial al statului, dupa cum a relatat liderul sindical Ion Marian, la Adunarea generala a Sindicatului “Rafinorul”, desfasurata recent. Guvernantii actuali au devenit atat de insensibili fata de nevoile oamenilor, incat nu-i baga in seama nici atunci cand apeleaza la masuri disperate. Contactul si dialogul cu institutiile statului au fost posibile doar dupa ce s-a trecut la alte metode, cum ar fi utilizarea grupurilor de influenta din mediul politic, a unor senatori si deputati, care sa faca lobby la nivelul institutiilor statului si sa creeze alt tip de presiune.

Politica se baga in economie

O cauza a schimbarilor survenite in metodele de lupta sindicala este cresterea influentei politicului in viata economica, a jocurilor de interese, din ce in ce mai complexe si mai incalcite, pe care sindicalistii au fost nevoiti sa le invete si ei. Insa perpetuarea influentei masive a politicului asupra vietii economice nu poate avea, in ansamblu, efecte benefice. “Atunci cand politicul se implica totdeauna in economic, nu merge niciodata economia cum trebuie”, le-a spus rafinorilor onesteni Petrica Tancau, presedintele Federatiei sindicatelor din chimie si petrochimie, “Lazar Edeleanu”.

Forta sindicala s-a diluat

Sindicalistii au fost nevoiti sa foloseasca metodele politice drept forma de lupta sindicala dupa ce numarul lor a scazut dramatic in ultimii ani. “Din 60.000, cati eram in ’90, astazi mai am 10.000 – a mai spus presedintele federatiei < >. Cred ca cea mai mare restructurare din Romania a fost pe partea de petrochimie; din cele 20 de rafinarii, mai functioneaza 5”. Petrica Tancau a mai avertizat si asupra faptului ca metodele clasice de lupta sindicala nu numai ca raman fara rezultate, dar pot avea chiar efecte contrare. “La AzoMures, au facut colegii mei o greva si acum instanta a facut in asa fel incat liderii sindicali trebuie sa plateasca vreun milion de dolari; nu stiu de ce, fiindca toti cei 2.700 de salariati au semnat pentru greva – a povestit Tancau. Cauza a fost Decretul 400, datand de pe vremea lui Ceausescu, iar noi am facut toate demersurile pentru a-l anula”.

Sacrificii si clarviziune

Pentru a avea actiuni cu rezultate cat mai bune, inclusiv in privinta pastrarii locurilor de munca, presedintele federatiei sindicale “Lazar Edeleanu” i-a sfatuit pe rafinori sa accepte si mici sacrificii. “Trebuie sa vedeti ce este mai bine: sa pierdem cate putin, la inceput, pana reusim sa punem lucrurile la punct, sau sa pierdem totul din start”, a mai spus Petrica Tancau. Pe de alta parte, Gheorghe Huluta, presedintele filialei judetene a Confederatiei Nationale a Sindicatelor Libere din Romania (CNSLR) “Fratia”, a fost de parere ca puterea de anticipare este inca o calitate necesara actualilor sindicalisti. “Orice decizie este buna sau este proasta, in functie de rezultate; daca puteti anticipa rezultatele, puteti lua orice decizie”, le-a spus Huluta rafinorilor din Onesti.

Gheorghe LEU