Col. Vasile Danila, comandantul Gruparii Mobile de Jandarmi Bacau
Fiu de taran roman, nascut in comuna Plopana, Vasile Danila n-a avut o copilarie prea fericita. „Nimeni din familia mea n-a fost militar. Cu toate nevoile de-acasa am ales drumul scolii, stiam ca numai daca invat pot evada din acel mediu. Altfel, ramaneam muncitor cu sapa”, spune Vasile Danila. Si asa a ajuns elev la Liceul „Anghel Saligny”, intr-o clasa de instalatori.
„M-a ajutat foarte mult acest lucru. Am invatat o serie de meserii care m-au ajutat in viata. Pentru unii poate parea curios, pentru mine nu. Eram sapte copii acasa, va dati seama cat de greu le venea parintilor”, isi aminteste viitorul comandant al Brigazii Mobile de Jandarmi acest episod al copilariei. Dupa ce a absolvit liceul s-a orientat catre Scoala Militara. De ce scoala militara si nu altceva? „Am vrut sa incerc sa dau un examen pentru a putea vedea daca as putea reusi la facultate. Numai ca, luand examenul, am renuntat la acest vis si m-am dedicat carierei militare”, vine explicatia. Trei ani de scoala militara la Baneasa, timp in care a redescoperit-o pe Viorica, viitoarea sotie, o fata care locuia intr-un sat din judetul Vaslui, vecin cu Bacaul! „Sotia mea absolvise o scoala profesionala de tesatorie, la Pitesti, lucrase un timp la Calafat si apoi a ajuns la Bucuresti, la fabrica Flamura Rosie”.
S-a casatorit de ziua Unirii
„Dupa ce am terminat scoala militara, in 1980, mi-am luat viitoarea sotie de la serviciu si am plecat spre Timisoara. Acolo fusesem repartizat. Am stat zece zile dupa care am ajuns la Oradea, unde am fost numit comandant de pluton, cu 40 de oameni in subordine, antrenandu-i in activitati cultural- sportive. I-am gasit si sotiei un serviciu, la o tesatoriei. Din septembrie si pana in ianuarie 1981, ne-am decis sa ne casatorim. Ne-am prezentat la Oficiul Starii Civile pe 24 ianuarie 1981. Eram singuri in sala. Era foarte greu sa fi venit cineva din familie, din Moldova. Nu ne-a dat nimeni nicio floare! Am baut si noi o bere, am mancat la un restaurant, unde am comandat o sampanie. Pe atunci, o sampanie costa o suta de lei, asa ca s-a mirat si ospatarul. Pe drumul catre casa, locuiam in gazda, am cumparat o punga de lozuri. Aceasta a fost toata cununia noastra civila, fara niciun martor. Colegii mei erau angajati la o vanatoare a lui Ceausescu. Si asa, in fiecare an de ziua Unirii, imi serbez aniversarea casatoriei”, povesteste Vasile Danila.
Viata de jandarm… navetist
Dupa un an a venit si primul copil, dar si mutarea cu serviciul. „Am fost mutat la Bacau. Ce-am adunat intr-un an la Oradea a incaput intr-un container. Plecasem din Bucuresti doar cu viitoarea sotie si doua valize. Ultima noapte la Oradea, cel mic a dormit intr-o valiza!”, isi aminteste Vasile Danila mutarea sa in Bacau. A fost repartizat la IRAV, unde asigura paza societatii, apoi la Onesti, la Rafinarie, comandant de subunitate. „In 1987 am plecat la Academia Militara si mi-am lasat sotia acasa cu trei copii! Asta e viata de militar si ea m-a inteles foarte bine. Veneam sambata dupa-amiaza si plecam luni dimineata. In Bacau ni s-a dat o locuinta de serrviciu, ceea ce astazi nu se prea intampla cu jandarmii nostri. In 1990 am absolvit Academia”.
Revolutia l-a prins in Bucuresti
Evenimentele din 1989 l-au gasit pe tanarul ofiter de jandarmi in Bucuresti. „Din 17 – 18 decembrie 1989 si pana in februarie 1990, nimeni din familie n-a mai stiut nimic de mine. Nici nu stiau daca mai traiesc. Am avut totusi norocul ca n-am fost numit la conducerea vreunei subunitati. Avusese loc sinuciderea lui Milea. Am stat de paza la catafalcul lui. Pe 22 Decembrie am fost scosi in Piata Unirii, fara sa ni se dea vreo misiune. Odata cu moartea generalului Milea disparuse orice organizare. Eu cred, este o parere de-a mea, ca aceia care au murit, au murit din cauza unor erori umane, a lipsei de comunicare”.
Episodul Piatra-Neamt
Revenit la Bacau, Vasile Danila a fost numit comandantul Batalionului Mobil de Jandarmi si a ocupat aceasta functie pana cand s-a constituit Comandamentul de Jandarmi Judetean. „Pentru ca asa e viata de militar, stii doar cand pleci de-acasa, nu si cand te intorci, in 1998 am fost numit comandantul Comandamentul Judetean de Jandarmi Neamt. Aveam gradul de lt. colonel. Am stat un an si jumatate la Piatra Neamt”.
„Pot fi rau doar cu aceia care persista in greseli”
Col. Vasile Danila spune despre el ca nu este un sef dur. „Ma port in limita regulamentelor militare, pentru ca vremea sefilor duri a trecut si in armata. Pot fi rau doar cu aceia care persista in greseli”, spune Vasile Danila. In 2000 a revenit la Bacau pe functia de comandant al Batalionului Mobil de Jandarmi. Nu s-a lasat pana nu a terminmat si scoala post-academica de la Bucuresti. Cand s-a desfiintat Batalionul Mobil, personalul a trecut la Comandamentul Teritorial. Armata trecea prin mari transformari, impuse de NATO, astfel ca in 2005 s-a reconstituit Gruparea Mobila de Jandarmi. „M-am inscris la concurs si am reusi sa ocup functia de comandant, pe care ma aflu si acum, dupa 30 de ani de haina militara. A fost frunos, dar greu, foarte greu”, spune col. Vasile Danila
Amintiri placute si neplacute
„Am trecut prin multe momente importante in viata mea de jandarm. Imi amintesc de incendiul de la Rafinaria Onesti, cand au murit multi oameni, dar nu s-a spus nimic. Se punea problema sa nu explodeze Rafinaria. Un jandarm, aflat in post, a murit acoperit de pacura. Caporalul de schimb a stat prin spitale foarte mult timp. Dupa Revolutie, imi amintesc de episodul cand am plecat cu o subunitate la Focsani, de 24 ianuarie, si s-a stricat masina pe un ger de 30 de grade. Au fost eforturi mari pentru a-i scoate de acolo. Vedeti, viata de militar ar fi foarte frumoasa daca n-ar fi telefonul si faptul ca stii ca ai o responsabilitate”
Jandarmul bunic
Vasile Danila are trei baieti, unul este preot la Chetris, unul politist si al treilea…jandarm! „Eu nu le-am spus sa aleaga aceasta meserie, ei s-au orientat. Daca ar fi dupa mine, eu le-as fi spus sa fie liberi, sa nu depinda de nimeni. Intr-un fel, toti au imbracat o haina care impune anumite reguli. Ma bucur ca sunt bunic, am un nepotel de la baiatul cel mare, care este preot. Sunt bucuros ca sotia m-a inteles si si-a sacrificat viata pentru familie. Am reusit sa termin si Facultatea de Drept, asa ca ma consider un om implinit. Daca regret ceva? Da, ca nu i-am oferit si sotiei posibilitatea sa se realizeze profesional. N-a fost rau nici asa, dar putea fi mai bine”, spune col. Vasile Danila, comandantul Gruparii Mobile de Jandarmi Bacau.
A consemnat,
Dan MINDIRIGIU