“Se va fi gandit vreodatã cineva la singurãtatea Bibliotecarului? A aceluia care de dimineata panã seara, in fiece zi, strãjuieste glasurile tãcute ale sutelor, ba chiar miilor de cãrti pe care le are in grijã. Dar mutenia acestor interlocutori de pe rafturi, nu-i face decat mai grea solitudinea. Ar vrea sã stie poate, si el, despre ce vorbeste fiecare, ce vremi, ce oameni, ce intamplãri trãiesc in acele pagini (…). Dar colectiile de ziare, reviste ce inchid in ele in viata modernã atat de palpitantã (…) ? Cat ar dori sã le simtã pe toate, ca sã se simtã si el implicat in lume, in lumea aceasta atat de schimbãtoare si totusi atat de interesant㆖ Zoe Dumitrescu-Busulenga.
Urcãm scãrile de la Casa de Culturã, spre biblioteca “Vasile Sporiciâ€. Doamna bibliotecarã, doamna cu pãlãrie rosie (pe dansa o cãutãm), intampinã initiativa noastrã jurnalisticã prin zambet cald si mirat de gazdã primitoare. Pãlãria imbujoratã – insemn de Mãrtisor?…A cata primãvarã petrecutã intre cãrtile-flori? Anul acesta, bibliotecara Felicia Zahiu implineste un deceniu de activitate in mijlocul cãrtilor. A terminat Scoala Tehnicã Postlicealã in 1973, ca proiectant. Cat a lucrat la fosta intreprinderea metalurgicã (actualmente “Robinete Industrialeâ€) i-a plãcut foarte mult, cu un colectiv deosebit pe care nu il poate uita. Din 1998 lucreazã la Biblioteca de la Casa de Culturã. Un an a durat perioada de familiarizare cu sãlile si depozitul pline de mii de volume. “Dupã ce am preluat cheile bibliotecii, in primele luni nu am indrãznit sã intru intr-o incãpere, nestiind cã ce se aflã acolo. Credeam cã este doar o usã incuiatã, si nu am avut curaj sã incerc clanta. Cand intr-o zi mi-am luat inima in dinti, in spatele usii am dat peste o mare de cãrti, nu mi-a venit sã cred cã de fapt acolo era grosul cãrtilor – adevãrata bibliotecã – in depozitâ€, povesteste Felicia Zahiu. Pe atunci erau foarte multi cititori, elevii lucrau cu hãrnicie la referate si foi de lecturã. Azi cititorii nu mai vin in numãr mare. Elevii isi rezolvã acum temele fãrã bãtaie de cap, internetul e sursa de inspiratie si referate gata fãcute, fãrã sã aprofundeze materia in biblioteci . Panã se aratã un cititor (uneori, dupã ore intregi), nu se plictiseste intre cãrti, in singurãtatea si rãcoarea care te invãluie panã in mãduva oaselor, panã in sufletul sufletului? “Nu…Dacã n-ar fi fost plãcerea pentru carte, demult evadam din acest mediu…imi place sã multumesc pe oameni si dacã se poate sã ii ajut in domeniul cãrtii, cat mã pricep si mã strãduiescâ€. Aida PULPAN
