Sfinții Petru și Pavel sunt sărbătoriți în data de 29 iunie. Ziua aceasta, denumită popular Sânpetru de Vară, aduce cu sine o serie de tradiții și obiceiuri.
Ziua de 29 iunie, în care se sărbătoresc Sfinții Petru și Pavel, marchează miezul verii agrare și perioada secerișului. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit în aceeași zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero.
Sfântul Petru este considerat patronul agriculturii și răspunde de starea recoltelor, patronează căldura și ploaia și îi pedepsește cu tunete și fulgere pe cei ce-l nesocotesc. În popor se spune că atunci când Sfântul Petru plesnește din bici ies scântei care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. O altă legendă populară spune că atunci când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, SânPetru pornește grindina asupra acestora, dar o mărunțește pentru a nu îi pune în pericol pe oameni.
Tradiții și Obiceiuri:
În ziua sărbătorii, oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi, sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de SÂNPETRU. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau. De ziua Moşilor de SÂNPETRU sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă.
În această zi oamenii au voie să lucreaze orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu vine, lapte şi mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe.
Până în această zi nu se scutură merii; se crede că dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.
Dacă tună şi fulgeră în ziua de SânPetru, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
Despre Sfinții Petru și Pavel se spune că stau în Lună, unul în dreapta și unul în stânga acesteia. Petru este cel care ţine cheile de la porţile Raiului, el fiind considerat mâna dreapta a lui Dumnezeu.
Tot acum, SÂNPETRU pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.
Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel se ţine timp de trei zile pentru ca agricultorii să fie protejați împotriva potoapelor și pentru ca grânele lor să fie bogate. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară. Un mod de protecţie împotriva acestor duhuri sunt usturoiul şi pelinul.
Se spune că, în ziua SFINŢIILOR PETRU ŞI PAVEL, privighetorile şi cucii nu mai cântă, iar femeile nu ar avea voie să mănânce mere până în această zi. Femeile văduve nu au voie să mănânce mere până în ziua Sfântului Ilie, ca să fie sănătoase. Și despre cuci se spune că se transformă în șoimi în aceasta zi, ei revenind la forma lor originală în ziua Bunei Vestiri.
SÂNPETRU este cel mai cunoscut din calendarele populare românești, el neavând un număr fix de zile de post și fiind vestit de către apariția licuricilor și tăcerea cucilor.
