… Asa isi striga bunica orataniile cand iesea in batatura cu poala plina de graunte. Si se adunau motatele, golasele, pestritele ori roscatele pe langa ea, cotcodaceau si se infoiau, ciuguleau boabele aurii, ciupindu-se una pe alta dintr-o lacomie inteleasa doar de mintea lor de gaina.
Cat de bun era borsul de gaina si ce bataie pe ciulamaua facuta in ceaunul ars de focul viu din bucataria de vara! Iar in serile copilariei mele eram trimis in misiune: sa recuperez ouale de prin podul surii, de sub cosar, da’ de unde nu le culegeam, de multe ori calde, cu puf alburiu lipit de coaja caramizie.
Cum mai infulecam scrobul galben ca soarele pe care-l culegeam direct din tigaie cu botul de mamaliga la fel de insorit!
Sunt patetic gurmand, nu-i asa? Dau semne de ramolisment, poate? Traiesc intr-o lume disparuta, un Medeleni imposibil de resuscitat in Romania mileniului III?
Se prea poate!
Ei, bine, nu mi-e rusine cu sentimentele mele, mai ales acu, cand ti-e frica sa pronunti macar cuvantul pasare, daramite sa bagi in gura un copan. Cum de-am ajuns aici? Greu de spus, greu de inteles.
Sigur este ca s-a terminat de-a binelea cu un stil de viata, cu un model de gospodarie taraneasca, cu „mancarea sanatoasa”. Ne-a ajuns din urma globalizarea, mama ei de expresie a colonizarii economice!
Ne-a podidit integrarea, ceara ei de afacere a alora bogati! Ne calca-n picioare consumismul, baga-l-as in… hipermarketurile lor ca pe orataniile modificate genetic, fara gust, fara miros, fara gripa aviara!
Nelu BROSTEANU
