Se spune ca viteza unui grup este data de cea a ultimului ins care alcatuieste plutonul de alergatori. Din pacate, aceasta lege dicteaza si in societatea bacauana. Cei care au initiativa si isi sparg capul de pereti incercand sa realizeze ceva, sunt usor de combatut de cei care n-au nicio idee si nici nu-si propun sa aibe.
Pentru ei, vorbele nu sunt un mijloc de comunicare, ci o arma distructiva. Asta e realitatea, traim intr-o lume a vorbelor. Conteaza mai putin faptele in sine, cat mai ales cuvintele ce zugravesc acele fapte in ochii lumii, cele care le fixeaza o eticheta. Scandalul invinge ratiunea. Acest principiu a fost exploatat mai intai de taranisti, iar de patru ani a fost redescoperit de Traian Basescu.
Vorbele lui, mai multe si mai agresive decat ale oricui, au reusit sa ingroape fapte si adversari, sa creeze o lume falsa. Mostenirea politica a lui Traian Basescu va fi demagogia ridicata la nivel de arta. Din pacate, presedintele are multi discipoli constiinciosi.
Mi-am dat seama de asta la discutia despre aeroport. Cei mai nepasatori fata de subiect, dar dornici de functii politice, in fapt codasii orasului, i-au facut neoameni pe idealistii care au crezut in sansa Bacaului. In fata relei-vointe, nu exista niciun fel de argumente. Ramane insa un biet oras, care este deocamdata nevoit sa-si potriveasca pasii cu ai lor.
Cornel PINTER