Parlamentul a adoptat, joi, un raport privind situaţia specială a femeilor din închisori şi impactul încarcerării părinţilor asupra vieţii sociale şi familiale. Raportul pune accentul pe condiţiile de detenţie, menţinerea relaţiilor familiale şi reinserţia socială şi profesională.
Femeile reprezintă un procent de aproape 5% din numărul total de deÅ£inuÅ£i în Uniunea Europeană. „Mediul carceral rămâne adaptat în principal deÅ£inuÅ£ilor bărbaÅ£i, iar problemele specifice femeilor din închisori, în număr scăzut, rămân deseori ignorate. Principalele subiecte de îngrijorare vizează îngrijirile medicale, situaÅ£ia mamelor ÅŸi reinserÅ£ia lor profesională ÅŸi socială”, după cum a declarat raportorul Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE, EL).
Raportul a fost adoptat cu 492 voturi pentru, 24 împotrivă şi 37 abţineri.
Condiţii de detenţie
Femeile au nevoie de îngrijiri speciale de sănătate şi maternitate. Deputaţii cer Comisiei şi Consiliului să adopte o decizie-cadru privind normele minime de protecţie a drepturilor deţinuţilor, în baza articolului 6 al Tratatului Uniunii Europene, ţinând cont de nevoile specifice ale femeilor.
Având în vedere faptul că un procent mare de femei deţinute au fost victime ale unor acte de violenţă, de abuzuri sexuale sau de tratamente degradante, Deputaţii cer Statelor Membre să asigure sprijin psihologic femeilor deţinute, în special celor care au suferit astfel de violenţe, şi mamelor şi minorelor.
În ce priveşte maternitatea, femeile însărcinate ar trebui să beneficieze de control prenatal şi postnatal, după cum estimează Deputaţii.
Deputaţii recomandă Statelor Membre să acorde o atenţie deosebită deţinuţilor, bărbaţi şi femei, de naţionalitate străină, să faciliteze menţinerea contactelor lor cu cei apropiaţi, să le permită să ia legătura cu consulatele ţărilor lor şi să aibă acces la resursele şi programele din închisori, precum şi la informaţiile pe care le pot înţelege.
Menţinerea legăturii sociale şi familiale
În situaţiile în care întemniţarea femeilor determină perturbări grave în viaţa lor familială, Deputaţii recomandă o mai mare prioritate sancţiunilor alternative încarcerării, cum ar fi implicarea socială, în special în ce priveşte mamele, în cazul în care pedeapsa este mică iar riscul pentru securitatea publică este redus.
Atunci când stabilesc pedeapsa, autorităţile judiciare ar trebui să ţină cont de aceste elemente, în special de interesul superior al copilului care are un părinte inculpat. Deputaţii recomandă, de asemenea, să se ia în considerare posibilitatea ca deţinuţii care au în îngrijire minori sau îşi asumă alte responsabilităţi familiale să beneficieze de măsuri similare celor prevăzute în cazul mamelor.
Favorizarea reintegrării sociale
Deputaţii recomandă Statelor Membre să adopte măsurile necesare care să permită tuturor deţinuţilor, bărbaţi şi femei, posibilitatea de a ocupa locuri de muncă remunerate corespunzător şi diversificate. Ei cer măsuri care să le permită deţinuţilor o dezvoltare personală lipsită de orice segregare bazată pe gen şi orice altă formă de discriminare, Deputaţii cer, în acest sens, deschiderea de parteneriate între întreprinderi şi penitenciare.
Deputaţii invită Statele Membre să investească mai multe resurse, între care şi instrumente financiare comunitare pentru ocuparea forţei de muncă şi integrarea socială, de exemplu Fondul Social European şi PROGRESS, pentru crearea, în cadrul penitenciar, a unor programe de alfabetizare, educaţie pe toată durata vieţii, şi formare profesională, adaptate exigenţelor pieţei muncii şi care ar putea duce la obţinerea de diplome.
Intervenţii deputaţi români:
Corina Creţu (PSE). – Raportul supus atenţiei relevă o serie de probleme pe care le întâmpină ţările membre în acest domeniu.
Confruntate cu o creştere a criminalităţii în anumite medii, în special în mediile defavorizate, marcate de sărăcie accentuată, analfabetism, abandon familial, pe fondul degradării sistemelor de protecţie socială, guvernele ţărilor membre au ales un răspuns inadecvat, în opinia mea: înăsprirea pedepselor.
Recent, atenţia opiniei publice din ţara mea, din România, a fost atrasă de cazul a trei femei aparţinând aceleiaşi familii, fiică, mamă şi bunică, încarcerate simultan pentru a executa o pedeapsă pentru o faptă minoră. Nu a fost singurul exemplu de acest gen. De aceea, mi se pare că una dintre cele mai importante recomandări ale raportului o reprezintă cea a folosirii mai frecvente a sancţiunilor alternative încarcerării, cu atât mai necesară atunci când e vorba de existenţa unui copil minor. O situaţie specială o reprezintă cazul copiilor minori care au ambii părinţi în penitenciar.
Susţin cererea cuprinsă în raport, adresată Comisiei, de a se întocmi o cartă penitenciară comună europeană care să permită o armonizare a condiţiilor de detenţie în ţările membre şi o mai rapidă integrare în societate a celor care au suferit pedepse privative de libertate. O felicit pe doamna raportor pentru efortul său.
