Bogdan MARIN: «M-am apucat să muncesc de tanăr pentru ca nu aveam bani sa-mi plătesc taxa la facultate»

-Aveţi din nastere gena sau aţi învăţat încet-încet cum stă treaba cu afacerile?

Pană în 2003, am lucrat într-o companie naÅ£ională de distribuÅ£ie. Lucrurile n-au mai mers aÅŸa cum îmi doream ÅŸi credeam eu că mă reprezintă… ÅŸi… iată-mă la 29 de ani cu o firmă cotată, după piaţă ÅŸi bunuri imobile, la vreo doua milioane de euro, care rulează, anual, circa un milion de euro ÅŸi care în 2004 ÅŸi 2005 a ieÅŸit pe primul loc în topul firmelor băcăuane de profil.

Nu a fost, cum se spune, curajul tinereţii, pur şi simplu a trebuit să fac această alegere, în acel moment. Dar pentru a reuşi contează prietenii, lumea în care eşti, contează, la urma urmelor, seriozitatea şi 16 ore de muncă în fiecare zi. Imi foloseşte şi masteratul în marketingul afacerilor precum şi faptul că am urmat o facultate de contabilitate şi informatică, am acumulat multe cunoştiinţe, lucru pentru care le multumesc profesorilor mei.

Cu ce cheag aţi plecat în afaceri?

Doar cu multă consecvenţă ÅŸi cu cei 7 ani de acasă. Mama mea a decedat în 1995, iar tatăl meu este economist. Nu am avut bani pentru a porni afacerea. Sincer, nu m-am apucat să muncesc de tanăr pentru că aÅŸa-i nobil. Pur ÅŸi simplu, nu aveam bani pentru a-mi plăti taxa la facultate. La un moment dat, aveam trei servicii în acelaÅŸi timp. Nevoia m-a împins, m-a ajutat ÅŸi o doza mare de seriozitate pe care mi-au dat-o grijile ÅŸi problemele. De fapt, munca a fost mijlocul de a scapa dintr-un univers…

-Educaţia nu a contat?

Mama a fost educatoare la Gradinita 18 şi eu mi-am petrecut primii ani sub ochii ei. Imi aduc aminte… in clasele I-IV, veneam după cursuri la ea la serviciu, mancam şi apoi îmi făceam lecţiile. Munceam cate o oră şi jumătate pe zi şi am avut numai medii de 10. Nu eram geniul Carpaţilor, dar munca picătură cu picătură m-a ajutat. Nu trebuie să citeşti 400 de cărţi deodată, trebuie să faci ceva care să crească de la zi la zi. Ceea ce a facut Ştefan Cel Mare timp de 47 de ani este un ideal. Sau ar trebui să fie.

-Apropo, ca iubitor al istoriei, care este preferatul: Alexandru Macedon sau Åžtefan Cel Mare?

-(repede şi răspicat) Ştefan Cel Mare!

-De ce?

Pentru că a reuşit timp de 47 de ani să creadă în valorile acestui colţ de lume, Moldova. 47 de ani nu s-a dezis de ce-a crezut. Amandoi însă sunt coloşi ai istoriei. Alexandru Macedon îl depăşeşte pe alt palier, dar a murit tanăr şi nu s-a păstrat începutul lui de construcţie.

-În afaceri trebuie să fii o balenă sau un rechin?

O balenă cu aptitudini de rechin. Balena pentru măreÅ£ia, frumuseÅ£ea mamiferului marin. Rechin pentru ferocitatea în apărarea… vieÅ£ii de zi cu zi. (Rade) A se vedea National Geographic – balena ucigasă. Există totuÅŸi ÅŸi alte componente, despre care, poate mai vorbim…

-Există capitalişti cu vederi de stanga?

-Da!

-Nu-i un paradox?

-Nu, poate ar trebui să facem cu toÅ£ii mai mult pentru a crea un echilibru între banii, care primează, ÅŸi un „capitalism cu faţă umană”. Sincer, ar trebui să ne gandim la cei care muncesc pentru noi, fără de care nu am fi ceea ce suntem. Ar trebui să apreciem mai mult familia, prietenii, angajaÅ£ii, pe ultimii să-i platim mai mult decat decent. Să credem mai mult în echipă, în loialitate.

-9 milioane de euro pe zi după integrare. Europa ne dă ca să aibă ce lua după aceea?

-Europa ne va integra cu sau fără voia noastră. Investind în
Romania, Europa investeşte în ea însăşi. De exemplu, reţeaua de autostrăzi şi drumuri, care înseamnă venele şi arterele unui organism economic şi social. Uniunea îşi pune la punct organismul ei. Nimic nu este gratuit, să apreciem corect acest ajutor şi să-l întoarcem! Nu vom reuşi să ne integrăm ca o naţiune cu real potenţial dacă nu ne vom arăta şi susţine valorile, ne mai trebuie şi seriozitate, avem nevoie de imaginea noastră cea adevărată din istoria Europei, din care am făcut parte şi pe care am apărat-o. Din pacate, suntem judecaţi de europeni prin prisma unor cazuri negative izolate.

-Credeţi că un bun creştin trebuie să urmeze neabătut perceptul «Crede şi nu cerceta»?

-(Decis) Nu!

-Păi, deveniţi cartitor.

– Eu cred că Dumnezeu există în fiecare fiinţă ÅŸi… poate înÅ£elegand toate religiile, putem să avem un om mai bun. Se spune că am intrat în Era Vărsătorului, care este era Gnozei, adică a cunoaÅŸterii. «Crede ÅŸi nu cerceta» se pare că a susÅ£inut Biserica în încercarea de a corecta moraliceÅŸte individul. Dar spune Biblia: «Să-L zidim pe Dumnezeu în noi». ÃŽn noi, nu la colÅ£ de stradă. Cele 10 porunci trebuie să devină adevarate percepte morale după care să ne conducem, nu să le punem în vitrină. Pe mine unul nu mă deranjează că în această eră a gnozei vor ieÅŸi la lumină adevăruri care ne vor schimba imaginea despre anumite lucruri. Pentru mine, modelul lui Iisus este modelul de perfecÅ£iune umană. Cred că existenÅ£a fiecăruia este ca o ÅŸcoală în care trebuie să depăşim obstacole, să ne perfecÅ£ionăm, să evoluam.

-Viitorul pentru noi, romanii?

-Starea de bine a unei naţiuni este dată de binele ultimului individ, nu de numărul miliardarilor din topuri. Trebuie să umblăm la binele ultimului individ. Sunt frumoase şi nobile perceptele de tipul «Să trăiţi bine», «Să vedem luminiţa de la capătul tunelului», etc. Dar ele au nevoie de o mare acoperire în realitate. Ori aici se poate ajunge printr-un mare efort general, trudă, consecvenţă şi o foarte coerentă gandire circumscrisă acţiunii. Ca potenţial om de stat… aş putea să le spun oamenilor doar că o să încep munca tot la şase dimineaţa, că la şase şi jumătate aş face sedinţă cu miniştrii, că-i voi constrange să-şi facă treaba, că voi veghea ca banul public să se cheltuie cinstit, că nu mă va schimba puterea ori banul. Ăsta ar putea fi viitorul!

-Munciţi pentru familie sau familia vă ajută să munciţi?

Muncesc pentru mine, pentru valorile mele, pentru a lăsa ceva în acest oraş, locul naşterii mele. Familia este alături de mine şi încearcă să-mi înţeleagă aceste valori. N-am cerut şi nu voi cere familiei să muncească pentru mine, în locul meu.

-Dacă aveţi 10 milioane de euro cash, vă cumpăraţi o insulă sau dezvoltaţi o megafirmă?

-(Repede) O megafirmă. Spun şi de ce? Pentru că în megafirmă pot angrena oamenii locului, le pot ridica măcar puţin calitatea vieţii. Pot deveni un pilon al societăţii, care să sprijine, mai mult decat fac acum, prin acte caritabile, sponsorizări pentru editarea de cărţi, manifestări culturale, sportive, tot ce înseamnă viaţa comunităţii.

-Aveţi vocaţie de Bill Gates?

-Mi-aş dori. Singurul lucru care mă apropie acum de Bill Gates este faptul că amandoi avem doar 24 de ore de muncă într-o zi.

-Idoli si idealuri?

-Idolii ţin de păganism. Imbrăţişez valorile cavalerismului, cred în modelul cavalerilor medievali, în sensul idealurilor şi principiilor cultivate de Cavalerii Mesei Rotunde.

-Frumuseţea unor astfel de idealuri, care au un caracter de mare generozitate este necesar pentru vindecarea societăţii, pentru readucerea în conştiinţa publică a valorilor pierdute în aceste tulburi vremuri. De exemplu, am curaj să spun ce nu s-a spus niciodată clar în ultimii 16 ani: «Treziţi-vă, romani, e capitalism în Romania!. 45 de ani am fost învăţaţi să uram capitalismul, dar… s-a schimbat un sistem social!». Însă pentru a reuşi în aceste noi condiţii trebuie să ne schimbăm şi noi, să devenim serioşi, muncitori şi să ne păstrăm valorile. De fapt, singura noastră şansă este să ne creştem valorile, mai ales cele locale, să încurajăm firmele de aici, să spunem şi noi, ca şi alţii, «ăia buni sunt ai noştri», dar pe criterii reale, nu pe criterii subiective. Să aplicăm dictonul «Primul între egali» pentru cei ce sunt de aici şi încearcă să facă lucruri bune.

Nelu BROSTEANU