Teritoriul pe care s-a format Bacaul

Sunt mai bine de cinci decenii de cand adun informatii din cartile studiate, arhivele locale, nationale si cele internationale, precum si din presa referitoare la trecutul urbei Bacau. Unele dintre acestea au fost intrebuintate in cele peste o suta de carti si studii publicate.
Recunostinta fata de munca entuziasta si impovaratoare, depusa de generatiile trecute, care si-au adus contributia la formarea si dezvoltarea localitatii urbane Bacau, ma obliga sa folosesc amabilitatea conducerii „Observatorului de Bacau” si sa prezint in colonele acestuia o serie de articole privind trecutul asezarii, personalitatile care au contribuit la progresul acesteia, valorile cultural-artistice, stiintifico-religioase create de oamenii formati in trecutul si contemporaneitatea bacauana.
Pornesc la drum cu convingerea ca locuitorii urbei, ca si cei ai judetului Bacau, cei din restul tarii vor primi cu interes si incredere informatiile comunicate. Nu voi neglija colaborarea cititorilor. Nu pot da uitarii sprijinul de care m-am bucurat din partea autoritatilor si a locuitorilor acestei parti a Romaniei in eforturile depuse pentru adunarea tezaurului documentar si a cartilor pe care le-am lasat la Arhivele Nationale Bacau. In activitatea didactica, m-am bucurat de colaborarea elevilor, studentilor si a familiilor acestora.
Asigur pe cititori ca nu voi aprecia un efort daca voi fi solicitat sa dau satisfactie unor preocupari stiintifice sau curiozitati personale in privinta municipiului in care traim cu totii de atata vreme.
In general, a fost si este cunoscut faptul ca orasul Bacau s-a constituit si a evoluat pe teritoriul pe care Dimitrie Cantemir l-a numit in mod atat de semnificat si concludent „Insula Bistritei”. Tanara generatie, ca si cea varstnica poate respinge asemenea punct de vedere, deoarece din anul 1840, targul Bacau nu a mai fost inconjurat de apele vijelioase si nabadaioase ale raului. Documentele pastrare si cercetate de noi ne-au ajutat sa stabilim cand si cum a luat sfarsit acest fenomen al naturii, ajutata de mintea si mana cautatoare si puternica a omului, capabila sa modifice unele din creatiile naturale ale mediului inconjurator.
Daca in privinta sfarsitului acestei stari de lucruri avem certitudinea informatiilor documentare, in ceea ce priveste timpul de inceput al fenomenului nu avem asemenea posibilitati. Cercetarile muzeografilor de la Complexul muzeal „Iulian Antonescu” au adus suficiente date asupra formarii localitatii Bacau pe „vatra urbigena” a localitatii formate intre cursul paraielor Negel, Trebes, al raului Bistrita. Bacaul ca targ medieval isi are originea intr-un sat, constituit pe zona depunerii aluviunilor aduse de paraul Negel. Depunerea aluviunilor a determinat formarea unei zone mai inalte, pe care n-au mai ajuns apele furioase ale Bistritei si nici cele ale Negelului, care si-a regularizat cursul si albia, de la „vadul Benciului” catre sud, la o mica distanta de ceea ce este astazi calea ferata Adjud – Roman. Cursul paralel cu Bistrita a mers pana in directia Fabricii „Letea”, pe unde se indrepta spre est pana la varsarea in Bistrita. Pe la nord a curs Trebesul. Acesta se varsa in Bistrita in zona cunoscuta pana nu de mult „Intreprinderile Filderman”, iar din iunie 1948 Fabrica de incaltaminte „Partizanul” Bacau. Pe spatiul dintre ape, in zona inaltata s-a format un sat.
Populatia traco-daca, cunoscuta sub numele de carpi, a mostenit cultura materiala si spirituala a stramosilor, pe care au dezvoltat-o. Inaintea, in timpul si dupa conducerea celui mai mare si mai puternic rege trac, Burebista, carpii au cunoscut civilizatia metalelor, convietuirea cu celtii. In aceasta perioada, locuitorii zonei au dezvoltat agricultura, pomicultura, viticultura, cresterea vitelor, albinaritul, mestesugurile si comertul. Pe Valea Siretului si a Bistritei s-a format un mare drum comercial, pe care veneau si plecau caravanele negustorilor daci, greci si romani. Satul s-a extins pe spatiul mai inalt dintre Policlinica Bacau si Biserica Sfantul Nicolae si zonele adiacente de la est si de la vest.
In perioada extinderii stapanirii romane asupra Daciei si a Moesiei, inflorirea economica a zonei a fost o realitate. Tezaurul monetar descoperit la Magura Bacau atesta situatia. In aceasta perioada, carpii au pus in valoare fota motrice a cursurilor de apa. Au fost construite morile de pe Negel si Trebes. Apa nu era suficienta si nici permanenta. Carpii au sapat canalul necesar aducerii unei parti din debitul Bistritei, pe care l-au unit cu cel al Trebesului si al Negelului. Debitul de apa a fost dirijat pe la vestul, nordul si sudul asezarii. Pe la est a curs permanent Bistrita, care a „spalat” de nenumarate ori sesul vecin. Astfel a fost formata, din timpurile antichitatii, „Insula Bistritei”. Din apele inconjuratoare, carpo-dacii, apoi romanii au sapat „garlele” pe care au functionat morile atestate de documente in secolul al XV-lea.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA