Infectiile urinare, numite si cistite sau infectii ale tractului urinar, sunt infectii bacteriene provocate in general de Escherichia coli, un microorganism care se gaseste in mod normal in intestin. Aceasta afectiune se manifesta prin dureri la urinare si senzatia ca vezica urinara nu se goleste complet. Astfel, urinarea este frecventa, sacaitoare si jenanta, fiind insotita uneori de febra si dureri lombare. Adesea, urina are un miros puternic, neplacut si poate fi tulbure.
Cistita (infectia vezicii), uretrita (infectia uretrei) si pielonefrita acuta (infectia rinichilor) sunt mai frecvente la femei decat la barbati, deoarece uretra este mult mai scurta la femei si, in felul acesta, E.coli poate ajunge mai usor in vezica urinara. Prezenta infectiei urinare la barbat poate fi un semn al unei boli interne serioase, cum ar fi marirea prostatei.
Statisticile medicale occidentale releva o situatie deosebit de ingrijoratoare: cca 50% din femei au suferit cel putin o infecte urinara pe parcursul vietii lor. Cele mai multe din ele nu se plang niciodata, din cauza jenei determinate de teama de a nu fi izolate si considerate purtatoarele unei boli transmisibile. Netratate la timp, infectiile urinare banale se agraveaza. Bacteriile patogene colonizeaza caile urinare si pot genera probleme serioase la nivelul rinichilor: pielonefrita, calculi renali, insuficienta renala.
Cand se ajunge la medic si se stabileste clar diagnosticul de infectie urinara, se va prescrie invariabil un tratament pe baza de antibiotice. Sub cupola stintei medicale, ne aplecam toti capetele si consideram ca orice comentariu este de prisos.
Din fericire, tot studiile medicale arata ca tratamentul infectiilor urinare cu antibiotice, desi este eficient intr-o prima faza, are mai multe neajunsuri:
- Permite dezvoltatea unor bacterii din ce in ce mai rezistente la actiunea antibiotica;
- Distruge atat bacteriile patogene, cat si bacteriile bune, adica flora intestinala si vaginala, care asigura imunitatea organismului. Se ajunge astfel la o vulnerabilitate mai pronuntata in fata bolilor si, in special, in fata infectiilor (afectiuni intestinale, micoze etc.). La aceasta patologie indusa artificial se adauga efectele adverse recunoscute ale antibioticelor: reactii alergice, tulburari de nutritie etc;
- Are un efect de scurta durata. De obicei, infectiile urinare recidiveaza dupa un tratament cu antibiotice, iar ciclul curativ se reia, cu antibiotice mai puternice si, implicit, cu efecte secundare mai devastatoare.
Merisoarele- solutia naturala pentru combaterea infectiilor urinare
Conform unui studiu publicat in Journal of Agriculture and Food Chemistry, merisoarele contin mai multi antioxidanti fenolici decat 19 din cele mai consumate fructe pe plan mondial. In merisoare se gasesc cantitati importante de vitamine ( C, B1, B2, B3), provitamina A, minerale ( potasiu, calciu, magneziu, sulf si mangan), antocianozide, flavonoide ( quercitina), taninuri si polifenoliglicozide (arbutina).
Fara sa cunoasca aceasta compozitie complexa, triburile indiene din America utilizau de secole merisoarele in stare cruda sau sub forma de pulbere uscata, pentru tratarea infectiilor urinare.
Mai multe studiii stiintifice, desfasurate in ultimele doua decenii, au demonstrat ca antocianozidele si flavonoidele din merisoare impedica aderarea bacteriilor la tractul urinar:
- In anul 1994, un studiu publicat in Journal of the American Medical Association a aratat ca infectiile urinare la femeile in varsta cedeaza intr-un mod semnificativ prin consumul de suc de merisoare natural, neaditivat;
- Incepand cu anul 2004, Agentia franceza pentru securitatea sanitara a alimentelor (AFSSA) a recunoscut oficial ca merisoarele consumate sub forma de suc concentrat sau pulbere contribuie la diminuarea fixarii bacteriilor E. coli pe peretii cailor urinare;.
- In anul 2013, un grup international de experti au publicat peste 150 de articole stiintifice referitoare la proprietatile preventive si curative ale merisoarelor. Concluziile generale desprinse, in urma acestor studii de cercetare, sunt impresionante: merisoarele reduc semnificativ riscul infectiilor urinare, protejeaza sistemului cardiovascular si actioneaza eficient impotriva radicalilor liberi si a inflamatiilor.
Pulberea stabilizata – forma cea mai eficienta de administrare a merisoarelor
Convinsi de efectele benefice ale merisoarelor, ne intrebam, pe buna dreptate, de unde si cum putem sa le luam. Cel mai bine ar fi sa le cautam in natura si sa le mancam crude, asa cum faceau pieile rosii din America. Din pacate, am avea la dispozitie doar cateva saptamni pe an ca sa ne facem plinul de merisoare.
Pe de alta parte, ne-am indepartat atat de mult de natura, incat ne imaginam ca alimentele noastre cresc in supermarket. Cei drept, oferta acestor spatii comerciale este bogata, inclusiv in merisoare. Gasim asa-zisul suc natural de merisoare, care este diluat cu fructoza pentru a transforma gustul acrisor, natural al merisoarelor intr-un lichid dulce, cu urme de merisoare. Despre aditivi, sa nu mai vorbim…
Gasim si merisoare uscate artificial si imbibate intr-un sirop de zahar, printr-o tehnologie care parca urmareste distrugerea vitaminelor si bionutrientilor. E bine sa va abtineti! Aceste produse, departe de a lupta impotriva infectiilor urinare, pot sa aiba un efect de favorizare a instalarii bolii.
Cateva reguli simple pentru prevenirea infectiilor urinare
- Pastrati curate si uscate zonele vaginala si anala. Femeile trebuie sa se stearga din fata spre spate dupa golirea vezicii urinare sau a intestinelor;
- Beti multa apa curata (preferabil de izvor), ceaiuri si Kombucha;
- Nu amanati golirea vezicii. Este bine sa urinati la doua, trei ore;
- Dezbracati-va rapid de hainele ude;
- Consumati alimente prebiotice (topinambur) si probiotice: iaurturi naturale din lapte crud, Kombucha etc.;
- Includeti in dieta frunzele de telina proaspete sau pulberea din frunze de telina;
- Feriti-va de alcool, fumat, cafea, ciocolata, zahar, bauturi carbogazoase si alimente hiperprocesate;
- Nu folositi chimicale in igiena personala. Sunt sigure doar acele produse de igiena care se pot ingera fara pericol.
Sursa: www.medicina-naturista.ro
