Cele peste 160 de persoane din judet, dializate in sectia de profil a Spitalului Judetean de Urgenta, beneficiaza de servicii medicale pe banda rulanta. Supraaglomerarea saloanelor, in care se lucreaza in program de patru ture, duce la scaderea calitatii actului medical si a confortului bolnavilor.
In sectia de hemodializa a Spitalului Judetean de Urgenta Bacau functioneaza doar 20 aparate, vechi, uzate fizic si moral, unele dintre ele cu peste 500 de ore de functionare. Cu toate acestea numarul bolnavilor este in crestere continua. Toti sunt dependenti de sedintele de dializa. 4-5 ore de chin, de doua sau trei ori pe saptamana. Nu pot trai altfel. Este singura lor sansa de a ramane in viata. Dureri insuportabile, oboseala la fiecare pas. Si tratament din ce in ce mai putin, din cauza supraaglomerarii sectiei.
Traiesc numai datorita „rinichiului artificial”
Daca in urma cu 10 ani, in judetul Bacau erau doar 16 pacienti dependenti de dializa, acum numarul lor este de peste 160. Persoane tinere, dar si in varsta, barbati si femei. Toti au nevoie de transplant de rinichi. Si de „rinichiul artificial” – aparatul de dializa. Traiesc numai datorita acestor chinuitoare sedinte de dializa, rezista pentru ca isi doresc sa traiasca. Sunt constienti ca numai asa se pot salva. Cei mai multi dintre ei vin si de trei ori pe saptamana pentru o dializa. Altii de doua ori, altii au si uitat sa mai numere.
Odata conectati la aparat, privirile li se pierd in tavan si intra intr-o alta lume. In lumea lor. Liviu Avram are 34 de ani, e casatorit si de doi ani tata. De sase ani insa e si dependent de dializa. A facut o operatie de transplant, “dar nu a mersâ€.
Dupa trei saptamani au aparut complicatiile. Ii este frica sa mai incerce o data, dar ar vrea sa riste pentru ca-si doreste sa-si vada copii crescand. Savica Purcasiu, din Tg. Ocna, se chinuie de 15 ani. Nu o mai doare nimic; pentru ea totul e rutina. Si chin. Masini de hemodializa, zgomote controlate de aparate si oameni. Oamenii palizi, suferinzi, care supravietuiesc numai cu ajutorul sedintelor de dializa. Refugiul lor e mereu spitalul.
Nu renunta niciodata decat atunci cand nu mai au putere. Sau cand isi vad colegul de alaturi ca a incetat sa lupte si a plecat intr-o alta lume. Ca a scapat de suferinta. Si de “rinichiul artificial†care-l chinuia de trei ori pe saptamana.
Conditii din ce in ce mai inumane
In sectia de hemodializa a Spitalului Judetean de Urgenta Bacau aparatele sunt vechi, unele dintre ele cu rata de functionare depasita, in conditiile in care atunci cand au fost aduse in unitatea spitaliceasca erau deja reuzitate. Mai nou, si statia de apa, veche si ea de peste 10 ani si suprasolicitata, sta sa cada.
„Suntem sufocati, declara disperat dr. Leonard Rosu, medicul sef al sectiei. Bolnavii sunt subdializati, iar asta inseamna pentru ei ca toxicul din organism creste foarte mult cu fiecare sedinta. Desi trebuie sa stea conectatI 4-5 ore la aparat, au ajuns acum sa stea doar 3 ore sI jumatate. E jale mare”. Achizitionarea unor noi aparate de dializa si redimensionarea sectiei depaseste cu mult posibilitatile financiare ale spitalului. De aceea conform declaratiilor dr. Rosu, singura solutie ar fi externalizarea acestui serviciu.
Singura salvare vine de la Banca Mondiala
„Preluarea hemodializei de catre o firma privata, de preferat una producatoare de aparate, ar inlatura toate aceste neajunsuri, a mai precizat dr. Leonard Rosu. Numai achizitionarea unui aparat insemna peste 15.000 de euro, ca sa nu mai vorbim de medicamente, salarii si alte materiale necesare”.
La nivelul Ministerului Sanatatii s-au realizat doua proiecte, cu finantare prin Banca Mondiala, care prevad infiintarea a doua centre private de dializa. Din fericire, unul dintre proiecte va fi implementat la Bacau. Cel mai probabil in cursul acestui an. Investitia urmareste introducerea unor servicii de dializa la standarde europene, echipamente noi, rapiditate si seriozitate in asigurarea tratamentelor.
Roxana NEAGU
