Aşadar pielea ta radiază, părul e mătăsos, iar silueta stârneşte dorinţa tuturor bărbaţilor, femeilor şi top modelelor din lumea asta. Trebuie să te mândreşti că arăţi de milioane.
Insă nimic din toate astea nu are valoare dacă ai nevoie de o veşnicie ca să te ridici din pat. Brusc, milioanele de care vorbeam s-au transformat într-un fel de credit la bancă pe viaţă.
Cam ăsta e efectul durerii asupra ta: te slăbeşte, îţi îngreunează mişcările, te obligă să te duci la doctor şi îţi creează impresia că viaţa e mai deprimantă decât o zi mohorâtă de iarnă.
Durerea îţi macină energia: te îmbraci şi eşti gata să iei viaţa în piept timp de aproximativ 15 secunde. Durerile cronice te fac să pari extenuată şi în vârstă, iar asta te face să te simţi chiar bătrână, indiferent de câţi ani ai. Nu mai poţi fi o persoană alertă, ca pe vremuri, tocmai de-aia ai nevoie de un plan care să te ajute sa învingi durerea.
Ce este durerea?
Ştii deja că durerea e diferită de alte senzaţii precum simţul tactil sau auzul – durerea se manifestă instantaneu. De ce? E metoda prin care natura te pune în gardă şi îţi atrage atenţia că unele lucruri nu sunt în regulă. Durerea este chiar mai complexă decât auzul, văzul, pipăitul, pentru că e independentă şi are o existenţă a ei.
Atunci când senzaţia de durere se prelungeşte şi când ţesutul celular e afectat, durerea se agravează pe măsură ce trece timpul. Felul în care o percepi se schimbă şi el la nivelul creierului, iar structura ADN-ului tău se modifică.
Deci, hai să vedem cum funcţionează durerea. Aşa cum înţepătura de ţânţar declanşează senzaţia de mâncărime şi te face să te scarpini (mâncărimea e asemenea unei dureri mai slabe, care are rolul de a semnala existenţa unei probleme fără să alarmeze prea tare organismul, dar care se intensifică dacă nu iei măsuri), durerea este şi ea un răspuns comportamental şi biologic util.
Acest lucru e valabil în special atunci când e vorba despre o durere fizică: dacă îţi scapi ciocanul pe picior, impactul face ca terminaţiile nervoase din picior să trimită imediat informaţia, ceea ce determină muşchii să se contracte, iar pe tine să îţi tragi instantaneu piciorul şi, eventual, să te zvârcoleşti de durere, cât să ţii minte data viitoare să te ţii departe de vreun ciocan.
Cu toate acestea, chiar şi după ce tratezi durerea fizică, ea se poate transforma în suferinţă psihică – practic nu e vorba exact de durere, ci mai degrabă de ceva ce putem califica drept frică.
Poate fi util dacă te gândeşti la frică la fel ca la o durere pe care o ţii minte şi dacă îţi spui că memoria funcţionează rapid şi la nivel subconştient pentru a te ajuta să eviţi pe viitor situaţii în care eşti pus din nou în pericol. Sistemul nostru nervos funcţionează folosind următorul principiu de detector de fum: deşi supărătoare, o alarmă falsă e totuşi de preferat unei lipse de reacţii într-un moment de criză.
E posibil ca uneori elementele ce indică o situaţie primejdioasă să nu fie foarte evidente. Dacă aştepţi să ţi se confirme pericolul pentru a avea o reacţie, e posibil să fie deja prea târziu. Când miza pusă în joc e viaţa ta, o simplă ezitare ar putea fi fatală.
Deci câştigul e de partea celor care pregătesc un răspuns de frică şi care devin mai reactivi şi mai vigilenţi la cel mai mic risc de pericol. Mai bine te adăposteşti în cadă în cazul unei atenţionări de tornadă şi aceasta să ocolească de fapt toată regiunea, decât să ignori avertismentele şi să te trezeşti luată pe sus de vânt în mijlocul străzii.
Cum simţim durerea?
Corpul tău percepe durerea prin două seturi de terminaţii nervoase în piele. Unele, mai lente ca răspuns şi fără înveliş de mielină, creează senzaţia de durere care arde sau care e foarte acută. Altele, mai rapide, au un înveliş de grăsime (acesta creşte viteza cu care senzaţiile dureroase sunt transmise la creier şi la şira spinării, pentru o mai mare reactivitate a organismului) care îţi dă de ştire atunci când ţi-ai lipit palma de o plită încinsă sau când ai lovit cu cotul enervanta clanţă.
Aceste terminaţii nervoase se găsesc în cea mai mare parte în piele, dar aproape toate ţesuturile celulare le au (de exemplu cele din esofag).
Corpul tău chiar recţionează la durere într-unul din cele două moduri. Ai văzut că atunci când pui gheaţă pe o gleznă scrântită, la început ţi se pare foarte rece, dar după o perioadă te obişnuieşti. Aşa sunt şi unele dureri: ajungi să te obişnuieşti cu ele şi să le tolerezi.
Dar există şi dureri cu care nu te poţi împăca. Acestea stimulează celulele să producă mai mulţi neurotransmiţători şi/sau mai mulţi receptori, astfel încât durerea devine tot mai greu de suportat pe măsură ce trece timpul. De aceea e foarte important să înveţi să ieşi din acest cerc al durerii.
E nevoie ca, măcar o dată la două săptămâni, să ai o zi lipsită de orice fel de durere pentru a putea scăpa de acest cerc vicios. În caz contrar, organismul tău începe să creeze tot mai mulţi receptori, ceea ce duce la senzaţia că durerile din corp sunt tot mai intense. Chiar dacă o durere acută te poate face să te svârcoleşti de durere într-un mod nu foarte estetic, cel puţin aceasta poate fi prevenită, chiar şi în formele cele mai grave. Şi durerea cronică te împiedică să iei anumite măsuri care te-ar putea ajuta să te simţi mai bine şi mai frumos.
Până la urmă, durerea este asociată în mod obişnuit cu depresia – ambele având rolul de cauză şi efect şi fiind semnale de alarmă şi factori care ne obligă să facem o serie de schimbări.
Trebuie să înveţi să previi apariţia şi reapariţia durerilor şi, din fericire, există multe lucruri pe care le poţi face pentru a controla şi a preveni declanşarea durerilor în organism, începând cu sportul şi dieta sănătoasă!
Sursa: www.csid.ro
