Într-o zi am aflat că bunul meu prieten și coleg, Tudor, a fost diagnosticat cu o formă de cancer. Colegul meu este un sportiv de performanță, medaliat de mai multe ori. Are o fire veselă și un chef nebun de viață, mereu pus pe șotii, mereu cu un zâmbet în colțul gurii, cu o dorință nemărginită de a trăi.
Cum putea un asemenea lucru să fie adevărat? Nu era drept. Viața nu e corectă. Întreg colectivul clasei a devenit neputincios și dezolat de gravitatea situației.
Nu a urmat nicio veste bună… mai întâi a avut loc operația, apoi luni întregi de proceduri și ședințe de tratament. Aș fi vrut să-i oferim alinare sau măcar o bătaie încurajatoare pe umăr, o privire care transmitea: ”Nu renunța”.
Am întrebat familia sa cu ce îi putem ajuta. Însă răspunsul a venit sec: „Cu ce să ne ajutați? Un gând bun și o rugăciune, atât ar fi de ajuns!”.
Am mers adesea până în fața locuinței lui, dar brusc îmi dispărea curajul de a-l vedea, refuzam în continuare să cred că e adevărat.
După câteva luni Doamna Director a luat legătura cu familia și am aflat că va reveni în curând la școală. Cu toții îl așteptam și nedumeriți fiind, ne întrebam cum va reacționa el. Dar noi? Cum ar trebui să ne purtăm?
Pentru că am simțit presiunea acestui eveniment nefericit, am inițiat campania: ”Ajutor! Salvați-mă!” cu dorința clară de a colecta fonduri în vederea realizării de donații adresate copiilor bolnavi de cancer.
Am mers din clasă în clasă, din școală în școală, cu dorința clară de a nu rămâne neputincioși și cu un crez: ”Nu putem fi indiferenți!”. Profesorii s-au alăturat campaniei noastre, iar fondurile strânse au început să devină semnificative.
Primul copil pe care doream să-l ajutăm era chiar colegul nostru, dar nu știam cum să procedăm. Ne-am temut să nu îl ofensăm, să nu-l rănim mai mult decât era el și familia sa.
În prima zi când a revenit la școală emoțiile au fost foarte puternice dar nimeni nu spunea nimic. Colegul meu era precum o stană de piatră, de nepătruns, de neînțeles.
Vorbeam despre competiții, despre lecții, dar nimic în legătură cu el. Au trecut săptămâni în șir, iar Tudor nu ne-a spus nimic despre situația prin care trecea.
Într-o zi la ora de geografie am vorbit despre hazarduri naturale și antropice, iar la tematica hazarduri biologice am fost întrebați ce astfel de pericole cunoaștem. Timid, am zis: ”gripa aviară”, dar în gând spuneam ”cancer”, însă… nu aveam curajul să rostesc acest cuvânt. Cum aș fi putut să fiu atât de insensibil şi crud?
Atunci a început colegul meu să ne povestească prin ce a trecut. Ne uitam cu toții la el și, uimiți, am observat cum zâmbetul i-a reapărut în colțul gurii. A sfidat cu mult curaj boala! Deși nu și-a dorit, a trecut printr-o ”competiție” cu boala cea mai necruțătoare. Acum privește detașat lucrurile! Fie ce-o fi! A văzut cum a murit lângă el un copil de opt ani! Același diagnostic! A trecut prin chinuri groaznice, zile în șir, fără să mănânce sau să bea apă… Însă se pare că este același luptător de neînvins! Râzând ne-a spus că trebuie musai să vadă Turnul Eiffel, în această viață. Știam de la mama lui că are nevoie de consultația unui medic din Paris care, pe baza unei analize ar putea să-i confirme sau să-i infirme dacă mai are celule canceroase în corp. Rămânea însă la stadiul de dorință pentru că nu mai aveau bani.
În ajun de Crăciun ”Moșul” ia dus în dar cu tot ceea ce am strâns în campania noastră. Ne-au fost de mare ajutor și câțiva ”oameni de bine” care au plătit biletele de avion.
În curând, Tudor va vedea Turnul Eiffel!
Îl așteptăm alături de noi la antrenamente! Rămâne pentru noi toți un exemplu clar de luptă și dorință nemărginită de viață.
Lazăr Ovidiu-Andrei, elev la Liceul cu Program Sportiv Roman, clasa a VIII-a B.
Susține Sectorul ONG- singura societate cu răspundere nelimitată!
Materialul prezentat a fost elaborat în cadrul proiectului ”Cioc. Cioc. Cine este? ONG”. Mai multe detalii cu privire la proiect, puteți găsi pe http://lumeaong.fundatiacorona.ro și pe https://www.facebook.com/Lumea-ONG.
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, in cadrul Fondului ONG in Romania.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.
Mai multe detalii pe www.eeagrants.org.
