Dupa cum se cunoaste, o buna parte din cetatenii României s-au stabilit in prezent, temporar sau definitiv, in tari straine. Exodul a inceput dupa Revolutie continuând apoi mai furibund dupa acceptarea României in U.E. Cei mai multi muncesc cinstit in perspectiva unor venituri evident superioare celor din România. Nu trebuie uitat insa ca, in general acestia au trebuit sa accepte munci la care bastinasii nu se prea inghesuiau. Constructori calificati sau simpli salahori robotesc in special pe santierele oraselor italiene sau spaniole. In Spania, devenita pentru români un „El Dorado”, pe fermele Peninsulei Iberice, barbati si femei din România au introdus in vocabularul românesc notiunea de „capsunari”. Longevivii Italiei isi asigura batrânetea linistita, prin „serviciile” asigurate de româncele ce nu refuza muncile nu tocmai onorabile ce le sunt impuse conationalelor noastre. Sunt si categorii, e drept, care si-au gasit servicii in concordanta cu pregatirea lor. Este cunoscut totusi, ca in occident angajatorul este interesat mai putin de diploma emisa de facultatile din România. Intrebarea ce se pune acolo este „Ce stiti sa faceti?”. Tehnicieni, ingineri, chiar medici si economisti, au gasit locuri de munca corespunzatoare pregatirii lor profesionale.
Din pacate, pentru tara noastra, exodul acesta spre occident, mirajul pentru un trai mai bun, a redus in mod dramatic populatia Rom̢niei. Cca. 2,5 Р3 milioane de rom̢ni plecati dupa revolutie vietuiesc peste hotare. Unii dintre ei sunt fugiti ilegal, despre care nu mai stiu nimic nici macar familiile lor, ca sa nu mai vorbim de autoritati. O consecinta tragica a acestei situatii o reprezinta destramarea familiilor, in special soarta nefericita a copiilor in legatura cu care este necesar a fi incredintati spre crestere si educare bunicilor lor. In preajma alegerilor ce vor sa vie in acest an, se ridica o problema ce intereseaza in mod direct viata politica din Rom̢nia. Rom̢nii din strainatate, desi au dreptul la vot, la fel ca noi toti care locuim in orasele si satele tarii noastre, au manifestat un dezinteres aproape total fata de acest drept. Un absenteism ingrijorator s-a manifestat si in alegerile europarlamentare din vara acestui an. Acest absenteism ne indoim ca nu va exista si la viitoarele alegeri. Se pare ca problema trebuie privita si in perspectiva viitorului. Este drept ca multi din cei plecati tin legatura cu familiile lor din tara prin milioanele de euro cu care isi ridica chiar si la sate, vile, ce rivalizeaza cu cele din orase. Dar c̢ti dintre acestia se g̢ndesc serios la revenirea la locurile de bastina?
O trista realitate pentru noi românii o reprezinta si situatia, gândirea si simtamintele pe care le au românii stabiliti inca dinainte de revolutie, in special in SUA. Cei care, datorita convingerilor lor politice au riscat fuga ilegala peste granita. La acestia se poate constata (si personal mi-am dat seama cunoscând pe unii dintre ei) dorinta de a renunta la propria-i identitate nationala in vederea integarii totale in noua lor patrie adoptiva. Daca era de inteles tendinta aceasta a unora in perioada „cortinei de fier”, nu mai este cu nimic justificata repudierea originei lor românesti, efortul de a-si camufla cât mai repede trecutul, dorinta de a se incadra in noua societate in care au patruns. Ori, este recunoscut ca exista multi intelectuali de elita, care prin plecarea lor au lasat un gol ce se pare ca nu va putea fi acoperit intr-un timp prea scurt. Acestora li se poate reprosa subaprecierea propriei culturi care are loc in lipsa cunoasterii depline a acesteia. Numai dupa ce ti-ai insusit temeinic o cultura in familie, in scoala, poti avea termen de comparatie. Numai plecând de la cunoasterea propriei culturi a tarii tale, vei fi capabil sa asimilezi cultura tarii gazda pe care cel plecat – in general tânar, nu o cunoaste decât sub aspectele sale exterioare si superficiale. Nu trebuie sa uitam ca un Mircea Eliade, un Constantin Brâncus, un Eugen Ionescu, un George Enescu si multi alti români celebri in viata si opera lor, au ramas totusi români. Sa nu se uite celebra fraza a lui Cioran: „Existenta nu poate fi in exil, trebuie sa admitem valoarea adevarurilor vii”.
Evident ca nici aceasta categorie de români stabiliti de decenii in tarile lor adoptive, nu vor intari rândurile electorilor din România.
Av. Gh. DALBAN
