Cenzura liberala

Am aflat dintr-un ziar local de influenta liberala ca doar Romeo Stavarache are „permis” la televiziune si, prin forta lucrurilor, doar el are unda verde la servitul gogosilor electorale de rating zero. Restul candidatilor, indiferent de dimensiunea propriilor proiecte administrative – palpabile sau inca virtuale, au datoria sacra de a se multumi cu divertismentul obositor al privitului la bec. Una peste alta, nemasura hazlie a perspectivei electorale si obtuze pe care unii o propun spre acreditare publica ne indeamna sa introducem macar un pol in cutia milei politico-mediatice. E o urgenta. S-o recunoastem din capul locului. Faptul ca Benea si-a prezentat proiectele in mai multe emisiuni de televiziune, mai mult sau mai putin electorale, nu rezolva cu nimic problema administratiei Stavarache, esuata visceral intre plombe rutiere sporadice si promisiuni multicolore suspendate de panouri aparute peste noapte ca ciupercile dupa ploaie. Faptul ca fiecare candidat la o functie publica incepe prin a-si publicita imaginea si oferta politica, juxtapusa realizarilor sau scaparilor mandatului anterior, e un semn clar de normalitate si de cumintenie administrativa. Obraznicia pe deplin penalizabila incepe atunci când ambalezi falimentul edilitar in culorile calde, dar inselatoare, ale competentei administrative; atunci când paranoia politica depaseste cota de avarie, devenind paralelism existential. Cel putin aceasta este impresia imediata si generala: un anumit profil de primar, in tipologia caruia se incadreaza cu succes si exemplul numit Romeo Stavarache, a facut din imponderabilitatea administrativa o estetica a urâtului edilitar. Departe de realitatile nemijlocite ale orasului in capul caruia inca mai sta, Stavarache pluteste precum un duh al apelor la suprafata starii de fapt, vadind o crasa incapacitate de a sonda substanta. Scena e demna de cele mai reusite puneri in scena din bibliografia larga a teatrului absurdului. Realizarile putine sunt reliefate exploziv in presa aservita reveriei stavarachiene, de parca am locui un cu totul alt oras fara s-o stim, fara ca gradul lui de noutate sa ne miste câtusi de putin, sa ne sara in ochi la tot pasul. Minoratul administrativ, montat si intretinut de protipendada liberala locala, plaseaza Bacaul socio-economic pe un loc dezonorant, la coada clasamentului performantei administrative. In pofida graitoarelor excese electorale (a se vedea FOTOGRAFIA ZILEI) un lucru e cert: se strânge latul in jurul incordatului gâtlej liberal. Iar odata cu acest proces politic apropiat si necesar, frustrarile bacauanilor – privati, vreme de patru ani, de un primar care sa impuna in jurul lui respect si buna cuviinta – ar putea lua sfârsit. In sfârsit.
Lucian BOGDANEL