Amestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevărată barieră de protecţie. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”.
El a fost denumit aşa de către învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.
Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut.
Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Iată de ce ne-am hotărât să cunoaştem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.
Cum se obţine şi unde găsim propolisul
Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, este o enigmă.
O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină.
Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereţii stupului de albine sau pentru o mai mare eficienţă, construind un colector special, ce preia progresiv producţia albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantităţi tot mai mari de propolis.
Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).
Preparate din propolis
Tinctura
Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem acasă: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.
Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.
Propolisul brut
O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.
Unguentul de propolis
Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis şi o bucăţică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă continuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întăreşte. Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor şi a rănilor uşoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).
Apă de propolis
Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).
Mierea propolizată
Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.
Afecţiuni care se previn şi se tratează cu propolis
Un studiu realizat de către cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile.
Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor.
În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de putrefacţie.
Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal.
Şi sistemul imunitar are de câştigat în urma unei cure cu tinctură de propolis. Studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul că propolisul administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen.
Administrarea zilnică a propolisului poate, de asemenea, să prevină hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de colesterol din sânge şi având rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge.
Boli de piele vindecate de propolis
Ca tratament extern, propolisul este eficient în distrugerea herpesului cu diferite localizări (tinctură pe locul afectat, de 2-3 ori pe zi), ameliorarea eczemelor (aplicarea de comprese cu tinctură sau unguent de 2-3 ori pe zi), vindecarea arsurilor (tinctură – pentru arsurile grave, şi unguent de propolis şi tătăneasă – pentru arsurile uşoare), eliminarea coşurilor, punctelor negre şi a furunculelor (sub formă de tinctură aplicată pe zona afectată), îmbunătăţirea simptomelor de ulcer varicos de gambă (aplicaţii de tinctură şi unguent de propolis pe zona ulcerată).
Precauţii şi contraindicaţii
În anumite cazuri, propolisul poate determina reacţii alergice, motiv pentru care este recomandat a se face un test prealabil pentru a se stabili sensibilitatea.
Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie, inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau apare înroşirea pielii, nu se va face tratament cu propolis.
Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop şi tinctură de muguri de plop, care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.
Sursa: www.csid.ro
