Pe 29 iunie, Biserica ii praznuieste pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Sunt cinstiti in aceeasi zi, pentru ca au murit pe 29 iunie, anul 67.
Sfantul Petru a primit moartea prin rastignire, cu capul in jos, iar Sfantul Pavel prin taierea capului, deoarece era cetatean roman si nu trebuia omorat asemeni sclavilor.
Sunt praznuiti impreuna si pentru ca au marturist in comun dumnezeirea lui Hristos. Petru, la intrebarea Mantuitorului: „Dar voi cine ziceti ca sunt Eu?” in numele tuturor apostolilor a raspuns: „Tu esti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui Viu” (Matei 16, 16). Iar Sfantul Apostol Pavel spune in Epistola catre Coloseni, capitolul 2, versetul 9: „Caci intru El, in Hristos, locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii”.
Potrivit Traditiei, Petru si Pavel au fost intemnitati o vreme in aceeasi celula, in inchisoarea mamertina din Roma, unde si-au convertit temnicerii si s-au rugat pana cand in mijlocul celulei a aparut un izvor care se poate vedea si in prezent.
O alta virtute comuna a celor doi Sfinti Apostoli este dragostea jertfelnica fata de Hristos si fata de Biserica: L-au iubit pe Hristos pana la moarte. S-au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru adevarul ei, indurand o multime de suferinte, persecutii, inchisoare, foamete, primejdii de multe feluri.
Petru s-a numit la inceput Simon. Hristos i-a schimbat numele in Chefa – Petru, care inseamna „piatra”, si arata taria, statornicia si neclintirea.
Iar Sfantul Apostol Pavel s-a numit Saul. Pavel inseamna „mic” si arata parerea de sine lipsita de ingamfare, defaimarea de sine si smerenia.
