Ministrul manelist al cabinetului Tariceanu, Ludovic Orban, a catadicsit sa-i cânte ieri in struna tovarasului Stavarache, aflat, de-o bucata de timp, in cumplite si previzibile dureri pre-electorale. Migrena liberala locala merita, totusi, drept panaceu politic, o regie mai stralucita si un scenariu mai coerent.
N-a avut parte de niciuna. Bilantul e, din acest motiv simplu si categoric, unul complet nesatisfacator. Orban a vizitat Podul, aflat inca la o vârsta precoce. Asa cum numai pe vremea lui Ceausescu se intâmpla, ochii ministrului au lacrimat abundent la vederea puzderiei de trebaluitori si calfe infometate si prafuite, asmutite de perspectiva unica a intâlnirii cu santonetistul parfumat de la „Transporturi”.
Macaraua galbena, spalata pe ochi de glodul incompetentei edilitare, a defilat cu motoarele duduind; ciocanele pneumatice au interpretat o celebra partitura prestabilita. Sub corul biela-manivela electorala, siluita distributie proletara a dat masura unei harnicii pe care nu mi-o inchipuiam si pe care, ca sa fiu sincer pâna la capat, nu si-o inchipuia nici ea.
Recuzita functionala a santierului de pe Bistrita a lasat ministrului ragazul altor giumbuslucuri mediatice. Bunaoara, asa cum Ceasca nu o facea in vizitele sale de lucru, Orban a putut sa „ceara un foc” unui muncitor, aprinzându-si, chiar de Ziua Pamântului, o tigara alba si filtrata.
Insa bonificatiile mediatice si „prelucrarile andronice” nu tin loc de productivitatea muncii. Mimarea reconfortanta a luat sfârsit, cel mai probabil, la ora la care cititi aceste rânduri. Si mai este ceva, caci nu am terminat: acea conferinta de presa comica de la care am aflat ce stiam deja.
Ca autostrazile si „centurile” de castitate rutiera ale României sunt la un stadiu documentaro-juridic embrionar. Cel putin asta putem afirma, fara sa gresim, despre infrastructura „ocolitoare” a Bacaului.
Orban a venit cu „harta in lucru” a suselei; Stavarache cu rubafix. Impreuna, cei doi astri liberali au evidentiat pregnant un adevar bun de dosit la sertar: soseaua de centura a Bacaului nu e a noastra, nici a urmasilor nostri, ci a urmasilor urmasilor nostri, in vecii vecilor. Amin.
Trag nadejdea, incercând sa ma imbarbatez naiv si inutil, ca voi prinde momentul istoric al taierii panglicii acestui proiect rutier local si vital, afurisit in ultimii patru ani de luminatiile liberale. In frunte cu actualul primar.
Lucian BOGDANEL
