Nu dai importanţă fierului din organism decât atunci când analizele arată fie o cantitate prea mică, fie o cifră prea mare. Abia atunci începi să acorzi o atenţie sporită obiceiurilor alimentare.
Fierul este o substanţă minerală cu roluri multiple, cel mai important fiind cel de a asigura transportul oxigenului, prin intermediul hemoglobinei.
În plus, acesta intervine în procesul de producere a energiei, reglează insuficienţa de oxigen la altitudini înalte sau pentru persoanele care suferă de afecţiuni ale plămânilor, ajută la sinteza ADN-ului şi este implicat în funcţii vitale pentru organism, inclusiv creşterea, reproducerea şi funcţia imunitară.
Se recomandă
Necesarul zilnic de fier al organismului variază în principal în funcţie de vârstă, sex şi obiceiurile de alimentaţie. Capacitatea organismului de a asimila şi a utiliza fierul depinde de nevoile fiecărei persoane, în diverse etape ale vieţii.
Spre exemplu, fierul este absorbit mai eficient în perioadele de creştere sau în cazul sarcinii, iar femeile au nevoie de o cantitate mai mare pentru că în perioada menstruaţiei pierd sânge.
Tocmai de aceea, cele cu vârste între 19 şi 50 de ani au nevoie de o cantitate de 18 mg de fier în fiecare zi, în timp ce pentru bărbaţii de aceeaşi vârstă sunt suficiente 8 mg. După cincizeci de ani, doza alimentară recomandată scade la 8 mg pe zi.
Prea puţin, prea mult?
În general, organismul are un sistem bine pus la punct pentru a regla nivelul de fier. Dacă rezervele sunt scăzute, absorbţia de fier creşte, iar când nivelul de fier e ridicat, organismul absoarbe mai puţin. Cu toate acestea, există anumite situaţii în care fierul fie nu este absorbit, fie este acumulat în exces. De obicei, semnele deficienţei de fier nu se manifestă de la început.
Încep să apară stările de oboseală, bătăile inimii devin mai rapide, apar palpitaţiile şi respiraţia accelerată la efort, iar performanţa atletică şi capacitatea de muncă începe să scadă. Tot din cauza lipsei de fier este afectată şi abilitatea de menţinere a unei temperature normale a corpului la expunerea la frig.
Deficienţa gravă de fier poate cauza unghii casante, inflamaţii la colţurile gurii, atrofierea gustului şi o limbă încărcată, iar în cazuri extreme pot aparea dificultăţi în a înghiţi, date de apariţia unor formaţiuni în gât şi pe esofag.
La copii, lipsa de fier produce întârzieri în dezvoltarea cognitivă şi socială şi reduce performanţa şcolară. La polul opus, există posibilitatea ca organismul să acumuleze fier în exces, mai ales în organe, făcându-ţi astfel apariţia hipersiderimia.
Cele mai predispuse sunt glandele endocrine, ficatul şi inima, şi astfel se poate instalaza ciroza hepatică, diabetul, artrita, durerile articulare sau hiperpigmentarea.
Cele mai cunoscute surse alimentare de fier sunt: carnea şi ficatul, însă există şi numeroase alimente vegetale precum condimentele (pătrunjelul, piperul negru, cimbrul şi scorţişoara), păstăile (lintea, fasolea, mazărea), seminţele de cereale, oleaginoasele.
Sursa: http://www.avantaje.ro
