Este copilul tau pregatit emotional pentru scoala? Te intrebi probabil uneori „ce este in mintea lui?”, „cum se va adapta scolii?” sau „cum sa-l ajuti pentru ca sa-i placa la scoala?”, psihologul Alexandra Siru de la Clinica ProVita ne sfatuieste cum sa abordam inceputul scolii pentru a-i fi de ajutor copilului.
Orice adult isi aduce aminte cu emotie de prima zi de scoala unde, dintr-o data, a fost introdus intr-un mediu nou si necunoscut, cu o multime de oameni noi si cand, pentru prima data poate, s-a uitat cu frica dupa parintii care, fara sa inteleaga prea bine de ce, nu au putut sa ramana.
Copilul s-a uitat cu frica dupa ei in timp ce acestia se indreaptau sovaind spre poarta scolii. Cum exista un instinct natural de a ne gasi aliati/parteneri atunci cand suntem singuri, orice copil, sanatos, in prima zi de scoala, dupa plecarea parintilor a incercat sa se imprieteneasca cu cineva ca sa nu se mai simta singur si sa poata experimenta un sentiment de apartenenta in lipsa parintilor.
Este momentul in care incepe procesul care se va incheia o data cu adolescenta: “desprinderea de parinti” si orientarea spre mediul social unde copilul va incerca permanent pana la varsta maturitatii sa se integreze. Si de succesul integrarii in mediul scolar va depinde apoi succesul integrarii in mediul social, profesional si apoi in viata de familie proprie.
Pare simplu si cu toate acestea exista din ce in ce mai multe cazuri de inadaptare scoalara si apoi abandon scolar, culmea a copiiilor inteligenti si inzestrati cu calitati deosebite, uneori peste medie.
Cine si unde greseste? Cum ar trebui pregatit copilul pentru impactul mediului scolar asupra emotionalitatii lui, caci despre asta este vorba.
Varsta potrivita inceperii scolii este cea de 7 ani deoarece atunci creierul incepe sa functioneze cu unde alpha deci copilul este pregatit sa gandeasca cu propriul creier si tot de la aceasta varsta incepe sa aiba amintiri constiente.
Pana la 7 ani copilul creste intr-un mediu relativ restrans cu relatii sociale putine si scurte; se simte in siguranta alaturi de membrii familei lui si desi uneori ia contact cu persoane din afara ii are mai mereu alaturi pe parinti, bunici sau bona, persoane apropiate alaturi de care se simte in siguranta.
Astfel ca scoala unde copilul va trebui sa ia contact cu cel putin 20 de copii de varsta lui si cel putin un invatator este o provocare pentru emotionalitatea copilului obisnuit cu exclusivitatea atentiei parintesti dar si pentru abilitatile sale sociale incomplet dezvoltate.
La scoala nu va mai fi in centru atentiei si va avea multe nevoi care vor trebui amanate sau chiar reprimate, lucru de altfel important in maturizarea copilului. Insa copilul trebuie pregatit de acasa pentru acest lucru altfel va exista un soc emotional la copilul care nu va intelege de ce se intampla asa.
Prin urmare problema care se pune nu este atat a impactului asupra copilului ci, mai inainte de asta, cum anume este pregatit copilul pentru acest eveniment: prima zi de scoala. Din fericire un prin pas este facut de gradinita, etapa in care i se prezinta copilului ca urmeaza scoala, liceul, facultatea. Deci din punct de vedere informational este pregatit pentru clasa I-a chiar din gradinita. Dar pentru ca impactul cu scoala sa nu fie unul neplacut, copilul trebuie pregatit emotional, datorie care revine exclusiv parintilor iar acest lucru este bine sa inceapa de la cea mai frageda varsta.
Lucrul cel mai important este stima de sine a copilului, ale carei baze, le pun parintii prin feedback-uri pozitive pentru comportamente pozitive si nici un feedback pentru cele negative. Un copil increzator in sine insusi are un avantaj major in adaptarea eficienta la mediul scolar si, la orice alt mediu exterior familiei, pentru ca increderea in sine iti da curajul sa “dai piept cu necunoscutul”.
De asemenea un copil care a fost introdus in multe medii noi inainte de inceperea scolii va accepta mai usor noutatea acestui lucru; un copil obisnuit cu multe persoane din afara familiei se va adapta mai usor.
Un alt factor care faciliteaza adaptarea eficienta este atitudinea concreta a parintilor fata de scoala pt ca un principiu educativ de baza este: copilul face ce face parintele, nu ce zice parintele.
Un parinte cu putina scoala e putin probabil sa-si convinga copilul ca e mai bine sa ai mai multa scoala, cel putin nu intr-un mod “democratic” sau un parinte care a invatat mult si bine dar se plange de venituri va transmite informatia ca este inutil sa invete chiar daca verbal il preseaza sa invete etc.
Este, de asemenea, important ca parintele sa-si invete copilul despre castig si pierdere; scoala fiind primul loc unde copilul poate avea esec in fata unor straini. Daca nu este invatat sa piarda copilului ii va fi afectata treptat stima de sine ceea ce, poate duce, in viitor la abandon scolar.
Este bine ca in casa sa se vorbeasca cu bucurie si entuziasm despre inceperea scolii cu mult timp inainte de inceperea efectiva a acesteia; este bine sa se vorbeasca cu mult entuziasm despre avantaje: cunoaste alti copii, se joaca, invata lucruri, face activitati extrascolare etc, si cu seriozitate dar nu grava despre responsabilitati (nu despre dificultati).
Daca copilul va fi ”amenintat” cu scoala (”vezi tu cand mergi la scoala ce-o sa patesti daca nu esti ascultator” – din pacate prea des parintii se asteapta sa repare scoala ce au gresit sau nu au reusit ei) parcursul scolar va fi dificil si presarat de evenimente negative si esecuri.
Parintele mai poate stimula interesul fata de scoala prin cumpararea unui birou asemanator celui de la scoala dar special pentru el, reprezentand o validare a faptului ca scoala este un lucru serios ce implica responsabilitate si, prin urmare, copilul este luat in serios si se simte important.
De multe ori parintii spun: ”Ce mare lucru ai de facut? Trebuie doar sa inveti? Noi ducem greul…sau: ”Nu ai nici o responsabilitate, trebuie doar sa inveti” fara sa isi dea seama ca acest gen de afirmatii minimalizeaza eforturile depuse de copil si scade implicarea acestuia in activitatea de a invata.
Inceputul scolii este cel mai bun moment pentru un copil sa invete responsabilitatea dar, pentru asta, trebuie sa stie ca a invata este o treaba serioasa nu o ”bagatela” asa cum dau impresia multi dintre parinti.
Sursa: www.csid.ro
