Procesul lui Iisus

Ne aflam in saptamâna mare, saptamâna patimelor, ce a premers rastignirea si apoi marea minune a Invierii Mântuitorului.
Vinerea mare, marcheaza un eveniment deosebit din viata pamânteasca a Domnului nostru Iisus Hristos. In aceasta zi, El s-a rugat in gradina Ghetsimani, dupa care a fost prins, arestat, judecat de evrei si romani, batut si batjocorit, dupa care a fost crucificat pe Golgota. Aceste cumplite fapte sunt evocate de secole, ani dupa ani in slujbele Pascale ce au loc in biserica crestinatatii. Un episod deosebit din cumplita tragedie a acelei perioade este judecarea, perocesul ce a avut loc pentru condamnarea si rastignirea lui Iisus. Se stie de secole ca pentru judecarea Lui, vina este impartita intre conducatorii religiosi ai evreilor si guvernatorul roman al provinciei Galileia. Este adevarata si sincera oare acea spalare pa mâini a lui Pilat din Pont, prin care transmis toata vina pentru condamnarea nedreapta a lui Iisus, conducatorilor evreilor? Textul sentintei de condamnare reprezinta in orice caz, o proba clara despre modul cum s-a ajuns la o condamnare nedreapta. Pontius Pilatus – guvernatorul roman din tara Galileii de Jos, fiind in cel de-al XVIII-lea an de domnie al imparatului de la Roma, Tiberius Caesar a hotarât cele prevazute in sentinta. Au asistat la condamnare – nu rezulta in ce calitate – si alti conducatori romani ai Iudeii si Ierusalimului, precum si patriarhii iudeilor – Ana si Caiafa, ca si alti mari Preoti. Judecata a avut loc in Palatul Larchi, resedinta pretoriana a lui Pilat, si dupa cum suna sentinta, acesta „judeca si condamna cu moartea pe Jesus, numit Crestus Nazaremus, din tara Galileia, om de legea mozaica, pe baza marturisirilor poporului!?”. Se decidea moartea pe cruce, prin rastignire. Motivarea sentintei: „S-a facut vinovat de a fi adunat oameni, bogati si saraci, pentru a provoca tumulte in toata Galileia, dându-se in mod fals drept fiul lui Dumnezeu si totodata, tot fals, dându-se si rege al Ierusalimului, amenintând cu ruina Ierusalimul si Imperiul sacru. A refuzat tributul catre Cezar (oare nu El a spus: „Dati Cezarului ce a al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu?”), indraznind sa intre in triumf in cetate, intocmai ca un print”. Cât neadevar si sfidare a realitatii in acest text. Poate cea mai sinistra si mai nedrepata fila din istoria justitiei omenesti. Chiar si intrarea triumfala la Florii in Ierusalim, nu reprezenta un atac la adresa puterii publice omenesti. Iisus era trimisul lui Dumnezeu pe pamânt, implinind smerit si modest, asezat pe blândul animal, proorocirile din Vechiul Testament. In acelasi timp, multimea a simtit acest lucru si l-a intâmpinat cu ramuri de finic si maslin, strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine in numele Domnului”. In final, sentinta prevede modul de executare a pedepsei. Centurionul Quintus Cornelius, va conduce ceremonia de purtare a crucii de cate condamnat si a rastignirii intre ceilalti doi facatori. Pe cruce va fi inscriptionat numele rastignitului, in limbele ebree, greaca si latina. Sarmanii autori ai acestei parodii judiciare, nu s-au gândit desigur cât de repede va fi spulberata prin INVIEREA Lui!
Av. Gh. DALBAN