Fie ca suntem mai temperamentali ori mai calmi, emotiile negative se insinueaza in universul interior al fiecaruia, iar frica, furia, gelozia sau nesiguranta duc la unele dezechilibre deloc de neglijat. De aceea, psihologul Ana Papahagi ne va spune ce se intampla in spatele acestor emotii, cum sa le controlam sau cum sa le folosim in avantajul nostru.
Cand ne referim la emotiile negative puternice, putem considera ca avem un sabotor interior, caruia ii plac emotiile distructive, in general. Frica, tristetea, rusinea, mania, dezgustul, vinovatia, invidia, gelozia etc. sunt prietenele lui cele mai bune.
In studiul despre utilitatea emotiilor negative, W. Gerrod Parrott considera ca emotiile sunt adaptative daca se exprima intr-un mod care este productiv, tinand cont de situatia curenta.
Daca sunt foarte nervoasa ca nu imi gasesc portofelul, pot omite cateva solutii utile, pentru ca am irosit timp si energie adresandu-mi invective despre cat de dezordonata, uituca si lipsita de simt practic sunt. Autosabotorul isi doreste sa ne blocam, sa deviem de la scopurile noastre, si foloseste interpretarile eronate ale situatiilor pentru a genera emotii negative disfunctionale.
Pe de alta parte, trairile negative sunt adaptative, pentru ca ne semnaleaza cand ceva nu este in regula si ne determina sa luam masuri pentru restabilirea echilibrului. Activand sistemul nervos simpatic, ne creste ritmul cardiac, presiunea sangvina, transpiram mai mult, respiram mai rapid, deci suntem pregatiti fizic si mental pentru a face fata cerintelor mediului.
Fiecare tip de emotie negativa predispune la o anume reactie comportamentala: frica si dezgustul determina indepartarea de o amenintare, dispretul si mania duc la atac sau opozitie, rusinea – la retragere sociala, iar tristetea se asociaza cu abandonarea scopurilor.
Cum transformam emotiile negative in unelte pozitive
Emotiile negative sunt unelte foarte eficiente, pentru ca redirectioneaza atentia si se asociaza cu comportamente constructive. De exemplu, in cazul rusinii, suntem mai receptivi la parerea celorlalti, pentru ca vrem sa ne restabilim statutul social pierdut: sau cand ne este frica, suntem mai vigilenti la posibilele amenintari.
In plus, prin faptul ca le exprimam, ne cresc sansele sa primim ajutorul de care avem nevoie: ascultare, compasiune, timp, ajutor financiar etc. De asemenea, pentru ca noi insine am trecut prin diferite momente emotionale dificile, putem sa ii intelegem mai bine pe altii, sa dam feedback empatic si sa formam si sa intretinem relatii de calitate.
Emotiile negative se pot invata de oriunde, dar influentele incipiente sunt marcante. De aceea, este importanta relatia parintilor si a educatorilor cu propriile emotii si cu cele ale copiilor. Parintii sunt primele modele de reglare emotionala si, de cele mai multe ori, strategiile prin care noi ne gestionam afectiv sunt preluate de la ei.
Cum gestionam furia
Daca pornim de la teoria psihologului american Albert Ellis, ceea ce ne dorim in contextul in care ne calca cineva pe bombeu in metrou e sa fim iritati, nu furiosi, intre ele existand o diferenta calitativa. Furia este precedata de o gandire disfunctionala („E insuportabil cat de lipsiti de bun simt sunt unii! Lasa ca il inghiontesc imediat!“), iar iritarea are un mod mai constructiv de a interpreta lucrurile („Ce neplacut! Poate ca ar trebui sa ii cer sa fie mai atent.“).
Furia creeaza multe turbulente in interactiunile cu ceilalti, si controlul ei deficitar e un motiv important pentru diverse acte violente, inclusiv infractiuni grave. Iritarea, insa, are o intensitate care ne permite sa solicitam stoparea stimulului si sa blocam agravarea starii emotionale.
Ea poate fi adaptativa si prin efectul ei motivational, in sensul in care unii oameni schimba circumstante nefavorabile tocmai pentru ca se supara pe sine. Crescandu-ne gradul de suportabilitate la situatii pe care anterior le-am considerat intolerabile si judecand comportamentul deranjant, nu persoana, avem sanse sa fim mai putin furiosi.
Frica si nesiguranta
Aceeasi diferentiere o putem face si intre frica si anxietate. E o mare diversitate de tulburari anxioase (anxietate generalizata, atac de panica, anxietate sociala, tulburare obsesiv-compulsiva etc.), care se hraneste tocmai din exagerarea pericolului. E firesc sa ne fie frica in circumstante care ne ameninta integritatea psihica si fizica, dar nu trebuie sa lasam aceasta emotie sa se dezvolte si sa se transforme in anxietate.
Frica poate fi adaptativa pentru ca ne stimuleaza sa evitam situatii negative, pentru ca poate sa ne focalizeze atentia si gandirea, ba chiar sa ne incurajeze creativitatea, atunci cand ne apropiem de un termen-limita. Anxietatea e generata de faptul ca vedem orice fel de interactiune cu stimulul periculos ca fiind ingrozitoare si avem convingerea ca nu putem face fata situatiei respective.
Ea ne invadeaza gandirea, duce la blocaje, evitari si retragere sociala. Pentru o gestionare mai buna a acestei emotii, e util sa interpretam mai putin dramatic obstacolele pe care le intalnim si sa ne dezvoltam increderea in sine.
Cum infrangem gelozia
Gelozia este o emotie complexa, adesea confundata cu invidia, si recomand, in acest sens, cartea coordonata de Peter Salovey The Psychology of Jealousy and Envy. In principiu, ambele se bazeaza pe comparatie (mecanism esential pentru stima de sine), rezultatul fiind un sentiment de inferioritate, in cazul invidiei, si unul de pierdere, pentru gelozie. Mai precis, gelozia apare atunci cand ne temem ca pierdem sau deja am pierdut o relatie importanta, in favoarea unui rival.
Ea poate fi constructiva daca ne sugereaza sa acordam mai multa atentie unei persoane speciale din viata noastra si sa nu consideram ca bunastarea relationala vine de la sine. Dar poate fi si profund disfunctionala cand ne sufocam partenerul si ii invadam fiecare aspect al activitatii zilnice, de frica sa nu pierdem controlul.
Gelozia poate aparea devreme, cand remarcam ca trebuie sa impartim afectiunea parintilor cu un frate sau cand observam ca atentia lor este absorbita de activitati care nu ne includ, ceea ce poate crea premisele pentru formarea unui atasament nesigur.
In relatia de cuplu, daca se constata o incalcare a fidelitatii, se instaureaza furia si un sentiment de nesiguranta, care, desi e recomandat de cartile despre inteligenta erotica drept un ingredient al atractiei sexuale, in situatia aceasta poate perturba continuarea relatiei.
Ne vom invinge gelozia disfunctionala atunci cand invatam sa ii lasam partenerului libertatea de a exista independent de noi, si crestem calitatea timpului petrecut impreuna, in conditiile increderii ca celalalt nu ne va rani.
Cum sa ne educam copiii sa nu se lase dominati de emotii negative
In primul rand, explicandu-le ca emotiile sunt normale, inclusiv cele negative. Apoi, facandu-i atenti la modul in care se raporteaza la lucrurile care-i inconjoara. Daca, in loc sa fie inspirati si motivati de succesul celorlalti, sunt demoralizati si il interpreteaza ca pe un esec personal, vor fi dominati de invidie.
Pe de alta parte, ignorarea experientei emotionale negative, devalorizarea ei, lipsa permisiunii de a simti si exprima emotii negative poate crea ulterior multe probleme. Copilul are dreptul sa se teama de monstrii de sub pat, de examene, de un coleg cu comportament agresiv, de profesoara de engleza care da des nota patru.
Ascultandu-l, incurajandu-l sa se exprime, acceptandu-l si iubindu-l neconditionat, indreptandu-i atentia spre resurse, calitati, solutii, facandu-l atent la mesajele toxice proprii si ale celorlalti, care pot duce la emotii negative, aratandu-i metode prin care poate influenta emotiile negative distructive, inainte sau dupa aparitia lor, printr-o gandire cat mai rationala, invatandu-l sa aiba incredere in sine si in capacitatea sa de a rezolva eficient problemele cu care se confrunta… Da, acestea sunt strategii parentale de succes.
Cum raspundem
Atunci cand cineva din jurul nostru este prada emotiilor negative, noi nu trebuie sa cadem in aceeasi capcana. Este bine sa ne infranam pornirile neconstructive, sa fim corecti cu ceilalti si cu noi insine, chiar daca nu o sa ne reuseasca intotdeauna.
Dar e bine sa incercam. Este de dorit sa transmitem ce emotii trezeste in noi o astfel de abordare, si sa propunem alternative care deschid comunicarea, scenarii mai putin neplacute care vor demonstra ca exista moduri diferite de a reactiona la aceeasi problema.
Sursa: http://www.psychologies.ro
