Subiectul vaccinării obligatorii este din ce în ce mai disputat în ultimii ani, mai multe persoane publice militând agresiv împotriva acesteia.
De ce se întâmplă acest lucru? Un prim motiv ar fi numeroasele studii pseudoştiinţifice, realizate pe un număr mic de subiecţi, deloc echilibrate şi controlate, chiar părtinitoare, în sensul de a arăta şi exacerba aspectele negative, uneori chiar inventate!
Pentru a ne lămuri odată pentru totdeauna în privinţa vaccinurilor, am apelat la ajutorul doamnei doctor Roxana Culcer, medic neonatolog la Spitalul Universitar Bucureşti. Ea explică în cele ce urmează ce conţin vaccinurile, când se fac, care este rolul lor şi de ce nu ar trebui să ne temem de ele.
Simplu şi la obiect: vaccinurile sunt preparate biologice care conţin suspensii de microorganisme omorâte, atenuate sau derivate ale microorganismelor, care dau imunitate împotriva unor boli prin stimularea producerii de anticorpi. Acestea sunt administrate frecvent prin injectare, dar există şi varianta soluţiilor orale sau a spray-ului nazal.
Lista de vaccinuri obligatorii şi opţionale
În România, legislaţia nu prevede obligativitatea vaccinării, ci doar obligativitatea doctorilor de a asigura vaccinarea copiilor. În general, părinţii sunt întrebaţi dacă doresc să-şi vaccineze copiii şi semnează un consimţământ.
Părinţii trebuie să poarte o discuţie cu personalul medical calificat (medic neonatolog, pediatru, medic de famile, epidemiolog), care îi va informa despre importanţa, rolul şi eventualele efecte adverse ale vaccinării, în raport cu ultimele studii medicale, evitându-se informaţiile din reviste sau bloguri care nu sunt de specialitate.
Programul naţional de vaccinare în vigoare începe încă din prima zi de viaţă în maternitate şi continuă ulterior în cabinetele de medicină de familie.
Vaccinuri obligatorii
- vaccinul contra hepatitei de tip B (în primele 24 de ore de viaţă)
- vaccinul contra tuberculozei (BCG) administrat la 2-7 zile de viaţă
- vaccinare hexavalentă DTaP-VPI-Hib-HVB ce cuprinde: vaccinul contra difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, hemophilus influenzae tip b şi contra hepatitei virale tip B (la 2 luni)
- vaccin pentavalent DTaP-VPI-Hib (la 4 luni)
- vaccin DTaP-vPI-Hib_HVB (la 6 luni)
- vaccin pentavalent DTaP-VPI-Hib şi vaccin RRO împotriva pojarului, rubeolei şi parotiditei (la 12 luni )
- vaccin DTaP (la 4 ani)
- vaccin DTaP-VPI (la 6 ani)
- vaccin RRO (la 7 ani)
- vaccin VPI (la 9 ani)
- vaccin DT9 diftero-tetanic (la 14 ani)
Vaccinuri opţionale
- vaccin antirotavirus în 2 doze administrate oral până la vârsta de 6 luni
- vaccinare antipneumococică împotriva infecţiilor cu pneumococ, pneumonii, bronşite, otite, sinuzite, meningite
- vaccinare anti papilomavirus, contra cancerului de col uterin (la fete cu vârste mai mari de 9 ani, în 3 doze, la interval de 6 luni)
- vaccinare contra varicelei (2 doze administrate la interval de 6 săptămâni, după vârsta de 9 luni)
- vaccinare antimeningococică împotriva septicemiei şi meningitei cu meningococ (o doză după vârsta de 2 ani)
- vaccinare anti hepatită A (o doză după vârsta de un an, urmată de un rapel la 6-12 luni)
Studiul care a sădit sămânţa discordiei
Curentul anti-vacciniştilor a pornit odată cu publicarea în revista Lancet a controversatului studiu realizat de Andrew Wakefield, care a tras concluzia, în urma evaluării a doar 12 copii, că există o legătură între vaccinarea MMR (ROR-rujeolă-oreion-rubeolă) şi apariţia simptomelor de autism. Însă ceea ce oamenii nu ştiu este că acest medic a folosit informaţii false iar temeiul ştiinţific lipsea cu desăvârşire.
Consecinţele în urma publicării acestor informaţii au fost însă dezastruoase: rata de vaccinare în Marea Britanie a scăzut masiv, de la 92% la 80%, iar cazurile de rujeolă au crescut de la 56, cât erau declarate în anul 1998, până la 1.300 cu două decese confirmate, la distanţă de 10 ani, în anul 2008.
Pot vaccinurile să ducă la apariţia bolilor?
Motive reale de îngrijorare nu există, mai ales dacă ne îndreptăm atenţia spre cel mai recent studiu efectuat în Australia pe un million de copii, ale cărui concluzii spun clar şi răspicat că nu există nicio legătură între acest vaccin şi apariţia autismului.
O altă controversă a fost cea legată de vaccinul contra hepatitei B şi apariţia sclerozei multiple (SM) însă, şi de această dată, rezultatele obţinute pe eşantioane reprezentative au arătat că nu există nicio creştere statistic semnificativă a cazurilor de SM apărută la populaţia vaccinată, în comparaţie cu populaţia nevaccinată la care a apărut boala.
Un alt semn de întrebare ce planează în mintea părinţilor în privinţa vaccinurilor este cantitatea de metale grele şi alte substanţe nocive pe care le conţin. Este adevărat, vaccinurile pot conţine cantităţi mici de aluminiu, antibiotice, proteine din ou, formaldehide sau thiomersal, toate având însă roluri importante: antibacteriene, de stimulare a unui răspuns mai bun, de stabilizare, pentru a proteja compoziţia vaccinului atunci când este expus la lumină, umiditate, căldură sau mediu acid.
În plus, cantitatea acestor aditivi este foarte mică şi nu a fost evidenţiată niciodată vreo legătură cu apariţia anumitor boli.
Pledoarie PRO vaccinare!
Imunizarea prin vaccinare este metoda profilactică cea mai sigură pentru a menţine sănătatea copiilor noştri cu “preţul mic” al unor reacţii adverse de genul: durere la locul de injectare, febră moderată, vărsături sau iritabilitate.
Prin vaccinare, copiii vor dezvolta imunitate împotriva unor boli grave, uneori chiar mortale. Să nu uităm că noi, vaccinaţi fiind de părinţii noştri şi astfel imuni împotriva multor boli fatale, putem să luăm o decizie greşită pentru copiii noştri nevaccinându-i.
Să nu uităm că variola, o boală virală contagioasă care a lăsat în Europa 400.000 de victime anual, omorând 80% din copiii infectaţi, a fost eradicată la nivel global prin vaccinare, iar poliomielita, boală infecţioasă care produce paralizie infantilă, este în curs de eradicare tot prin vaccinare.
Decizia de a nu vaccina are consecinţe nu numai la nivelul sănătăţii personale ci şi global, la nivelul populaţiei, prin apariţia epidemiilor, uneori cu tulpini mult mai virulente.
Decese care ar fi putut fi şi pot fi prevenite prin vaccinare!
Evitaţi situaţiile grave!
- Rujeola a omorât peste 500.000 de copii în 2003;
- Tetanosul este responsabil de decesul în anul 2001 a 200.000 de nou-născuţi şi a 30.000 de mame;
- Tusea convulsivă omoară 300.000 de copii anual;
- Pneumonia cu Haemophilus influenzae omoară 500.000 de persoane pe an;
- Diareea cu Rotavirus duce la decesul a 600.000 de copii sub vârsta de 5 ani/an;
- Peste 350 de milioane de oameni sunt purtători de hepatita B, care poate duce la ciroză şi cancer hepatic, boli progresive şi fatale;
- Cazurile de poliomielită au scăzut, după vaccinare, de la 350.000 în anul 1988 la 1.300 în anul 2004;
- Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin vaccinare, eficienţa fiind de peste 93%;
- 37.000.000 de vieţi au fost salvate între 2000 şi 2013, ca urmare a vaccinării contra tuberculozei.
Sursa: www.csid.ro
