Vara ne duce cu gândul la mare, soare, piscină şi distracţie, însă toate aceste lucruri vin la pachet cu o serie de riscuri pentru piele.
Expunerea prelungită la ultraviolete, mai ales în lipsa unei protecţii corespunzătoare, umiditatea crescută, precum şi băile în mare sau piscine, toate astea pot provoca diverse afecţiuni dermatologice.
Aflaţi care sunt cele mai comune boli ale pielii specifice sezonului cald, metode prin care le puteţi preveni, dar şi soluţii de tratament, de la medicul dermatolog Mihail Alecu.
1. Keratoza actinică
Această afecţiune mai este cunoscută şi sub denumirea de keratoză solară sau senilă. Se prezintă frecvent sub forma unei plăci rugoase (keratozice), de 1-2 cm, bine delimitată, a cărei culoare variază de la brun/maroniu deschis, la brun închis. Keratoza actinică mai poate apărea şi ca o formaţiune tumorală de 1-3 cm, cu coloraţie brună, rugoasă, bine delimitată. Keratoza actinică se regăseşte pe zonele pielii care sunt cele mai expuse la soare: faţă, scalp, gât, partea dorsală a mâinilor. Aceste leziuni apar în special la persoanele blonde şi la cele de peste 45- 55 ani.
„Aceeaşi persoană poate să prezinte ambele aspecte clinice ale keratozei actinice, dar şi numeroase forme clinice intermediare. Expunerea la lumina solară sau artificială are un rol important în patogenia bolii, inducând, dar şi exacerbând leziunile. Acestea au o evoluţie de câţiva ani şi numai în anumite cazuri, în jur de 5%, se pot transforma în tumori cutanate. Uneori, s-a observat şi regresia leziunilor de keratoză actinică”, explică medicul dermatolog.
Tratamentul presupune distrugerea acestor leziuni prin crioterapie, laser, unguente cu 5FU sau creme cu antiinflamtoare non-steroidiene (AINS). În cazul în care aveţi leziuni multiple, este necesar să le urmăriţi clinic şi să efectuaţi regulat dermatoscopie, pentru a depista din timp o posibilă transformare malignă.
Protecţia solară reprezintă principalul mod de prevenţie a acestor leziuni. „Prezenţa leziunilor de KA reprezintă un factor de risc şi pentru alte afecţiuni induse de lumină, cum ar fi elastoza actinică, pruritul, pigmentaţia actinică, apariţia de pete brune la nivelul feţei”, adaugă Dr. Mihail Alecu de la clinica Bioderm.
2. Pitiriazis versicolor
Cunoscută şi sub denumirea de tinea versicolor, afecţiunea este una dintre cele mai frecvente boli de piele şi afectează populaţia din zonele tropicale şi subtropicale. Mai mult, persoanele care locuiesc în aceste zone se pot confrunta cu pitiriazis versicolor pe tot parcursul anului.
„Principalul simptom este reprezentat de apariţia unor pete pe piele de culoare diferită (mai deschisă sau mai închisă decât culoarea pielii): albe, roz, maronii etc. De obicei, se observă mai bine atunci când pielea este bronzată, întrucât aceste pete nu se bronzează şi sunt mai bine definite pe piele. Apar de regulă la începutul sezonului cald şi dispar atunci când temperaturile şi gradul de umiditate din atmosferă scad, în multe cazuri putând persista şi în sezonul rece”, atrage atenţia medicul.
Cu toţii avem ciuperca responsabilă de această afecţiune pe piele, însă doar când se înmulţeşte excesiv devine patologică. Până în acest moment, nu este cunoscută cauza înmulţirii acestei ciuperci doar pe pielea unora dintre noi, însă medicii o pun pe seama imunităţii scăzute, expunerii crescute la umezeală, tendinţei de îngrăşare a pielii etc. Deşi dermatologii îşi pot da seama de prezenţa afecţiunii în urma unui examen clinic, diagnosticul precis se pune în urma testului cu o lampă specială cu UVA, petele respective căpătând o culoare distinctă în acel moment.
Tratamentul include medicamente antifungice, de întărire a imunităţii, precum şi o rutină de curăţare şi îngrijire a pielii cu produse speciale destinate celor care suferă de această afecţiune. Controlul post-terapeutic cu lampa Wood este foarte important pentru a decide sistarea sau continuarea tratamentului.
3. Foliculita
Foliculul pilos reprezintă o formaţiune anatomică sub formă de sac, care conţine firul de păr, rădăcina acestuia, precum şi o serie de straturi conjunctive şi epiteliale. Foliculita este o afecţiune care se caracterizează prin mici pustule foliculare centratate de firul de păr. Acestea pot evolua individual, caz în care apar prurit şi eritem inflamator, sau se pot organiza în placarde inflamatorii roşii, pe care poate exista o secreţie purulentă.
În sezonul cald este cu atât mai frecventă, iar asta din cauza umidităţii şi transpiraţiei excesive, care se amestecă cu praful. Pentru a reduce riscul de foliculită vara, este necesară respectarea unei rutine. Imediat după efortul fizic, după sală de exemplu, schimbaţi hainele şi faceţi duş, staţi departe de piscine dacă nu sunteţi siguri că nivelul clorului este în standardele normale, purtaţi haine uşoare, lejere, din materiale naturale, care lasă pielea să respire.
De asemenea, vara, epilarea cu ceară creşte riscul de foliculite. O soluţie recomandată de medici este epilarea semipermanentă, în detrimentul epilării cu ceară sau altor metode bazate pe smulgerea firelor de păr. Luaţi în calcul că această procedură nu este recomandată în sezonul cald, din cauza riscului de pigmentare presupus de expunerea solară, aşa că pentru a putea beneficia de rezultat vara viitoare, este necesar să demaraţi procedurile la început de toamnă.
„Fototerapia cu lumină roşie care calmează inflamaţia este, de asemenea, o metodă de tratament bună, nedureroasă şi non-inazivă”, completează medicul dermatolog Mihail Alecu.
4. Melasma
Expunerea la soare poate determina apariţia unor pete maronii pe piele, cu precădere în zona feţei şi a gâtului, afecţiune denumită şi melasmă. Deşi cauzele rămân necunoscute, au fost identificaţi o serie de factori predispozanţi, printre care factorii genetici, expunerea la soare într-un mod excesiv, în special fără protecţie solară sau la ore în care radiaţiile sunt foarte puternice, precum şi o serie de dezechilibre hormonale, inclusive cele presupuse de sarcină.
Cum influenţează soarele apariţia melasmei? Pe lângă alte efecte nedorite, lumina UV stimulează melanocitele, celule responsabile de producţia cutanată de melanină, iar acestea produc hiperpigmentaţii localizate. Chiar şi în condiţiile unui tratament corect al afecţiunii, lipsa fotoprotecţiei determină recurenţa leziunilor.
5. Urticaria solară
Urticaria solară poate apărea în cazul persoanelor predispose la reacţii alergice, chiar după expuneri la soare moderate.
Se manifestă prin apariţia unor zone eritematoase (placarde urticariene), mai rar cu vezicule, care se asociază cu senzaţia de mâncărime. Leziunile apar la expunerea solară, pe zonele expuse, iar mai rar pot apărea şi la câteva ore după. Alergia solară nu trebuie confundată cu erupţia polimorfă la lumină sau cu formele cutanate ale lupusului eritematos, care nu dispar atunci cand expunerea la soare încetează.
Ketoprofenul şi unele antibiotice (tetraciclină, doxicliclină etc.) pot provoca urticarii solare, prin fotosensibilizare, de aceea este indicat să evitaţi expunerea la soare în timpul administrării acestor medicamente. Pentru a preveni reacţiile alergice la soare, verificaţi prospectele medicamentelor pe care le luaţi sau consultaţi-vă cu medicul sau farmacistul.
„Tratamentul presupune administrarea de antihistaminice şi dermatocorticoizi locali, în doze uzuale. Prevenţia presupune utilizarea cremelor cu factor de protecţie solară cu spectru larg, rezistente la apă, cu SPF de minimum 30”, conchide Dr. Mihail Alecu.
Sursa: www.csid.ro
