Tacere cu premeditare

Corrado Cattani al Bacaului a murit sufocat in tentaculele propriei camarile. Nasind-o, ca un tánar experiment politic de asamblare si inlocuire a unei oligarhii locale cu alta, Stavarache a sfârsit prin a fi victima unui aranjament scapat de sub control. In urma jerbelor pirotehnice s-a asternut tacerea. Zarva electorala a inceput in tromba si a incetat fâsâit. Deplorabil si previzibil pâna la ultima centima de sudoare investita. Departe de-a fi un auster decor de conjunctura, tacerea electorala arborata de primar asteapta confirmari din partea contracandidatilor. Ea e un subtil consemn parolat. Despre logica miscarii am mai scris si cu alt prilej. Despre modalitati, nu. E gresit a crede ca am fost la un pas de ruperea zagazurilor ce tin la distanta de campania electorala hârdaiele cu mizerii si mortaciuni politice. Ne aflam de mult in noroaie. La patru ani distanta de la sloganul câstigator ce trâmbita returnarea Bacaului bacauanilor, Stavarache a limpezit apele din proprie initiativa. Bacaul a fost redat bacauanilor: bacauanilor apropiati primarului, acelui ciorchine oligarchic si tragicomic injectat vârtos din fonduri publice. Adica din banii nostri. Tacerea lui (a Stavarachelui) ne spune multe. Bilant edilitar de final de mandat nu am avut, dar conturile nu-s inca incheiate. Nu mai e mult. A fost pastrata pentru ultima suta de kilometri electorali taierea panglicii unor proiecte vechi si capitale: ca un facut bazinul alb si renovat va fi inaugurat acusica; podul de la Serbanesti, obiect al tocmelii calendaristice primar-constructor, va fi redat circulatiei tot in preajma datei de 1 iunie; un snop de strazi proaspat vaxuite vor primi imbratisarea calda a cauciucurilor auto intre tururile de scrutin. Simplu spus, Stavarache si consilierii sai au schimbat macazul: campania trebuie sa fie pozitiva. Desi nu e, ea trebuie sa para asa. Macar la suprafata. Acolo unde se petrec si se prefac manipularile. Electorale.
Lucian BOGDANEL