Știm deja cât de important este să fim responsabili pentru propriile fapte, chiar dacă suntem puși în situații dificile. Iată ce alte beneficii avem dacă învățăm să recunoaștem o greșeală.
Când faci o greșeală, poți avea una dintre ceste reacții: să ascunzi ce ai făcut (dacă nimeni nu află, e ca și cum nu s-ar fi întâmplat) sau să recunoști că ai greșit. A doua abordare înseamnă să recunoști o problemă pentru a fi depășită de toată lumea.
Ca teren de mijloc ar fi confesiunile parțiale. Respectiv, să recunoști că ai greșit, dar să nu îți asumi întreaga vină. Deseori aceasta pare calea cea mai simplă. Respectiv, îți asumi parțial vina, dar faci în așa fel încât să nu pară atât de grav. Psihologii au demonstrat că asumarea parțială este cea mai rea variantă.
Un studiu în acest sens, a rugat participanții să anticipeze pe ce parte va cădea o monedă răsucită virtual, într-un program pe calculator. Li s-a spus că de fiecare dată când ghicesc, primesc o sumă de bani. 35% dintre participanți au declarat că au ghicit de mai multe ori decât s-a întâmplat în realitate.
Niciunul nu a declarat că a ghicit de mai puține ori, deci nu era cu certitudine o problemă de memorie.
Supraveghetorii monitorizau răspunsurile date de participanți și astfel au putut contoriza de câte ori au mințit. În etapa a doua a experimentului, participanților li s-a dat șansa să recunoască minciuna. Li s-a spus că vor primi banii pe ceea ce au raportat, chiar dacă își recunosc minciuna. Și că nu vor exista consecințe negative.
18% dintre cei care mințiseră au recunoscut. Iar dintre aceștia, cei care au crescut mai mult numărul reușitelor, au fost totodată și cei care au oferit o recunoaștere parțială a vinei.
Confesiunile parțiale sunt mai credibile pentru unii decât ascunderea completă a vinei. Dar confesiunea parțială ne face să ne simțim mai rău decât dacă nu am spune nimic.
Unul dintre motive este discrepanța dintre gândurile care ne derajează. Respectiv, cel care a greșit este tulburat nu numai de greșeala în sine, ci și de recunoașterea ei parțială. Într-un final suntem mai copleșiți de ceea ce am recunoscut parțial decât dacă nu spuneam nimic.
Interesant de studiat ar fi și dacă recunoașterea vinei atrage vreun pic de iertare. Există studii care arată că atunci când iertăm pe cineva pentru o greșeală uităm mai ușor detaliile întâmplării decât atunci când nu iertăm.
Poate și o recunoaștere completă a unei greșeli îl ajută pe cel care a greșit să uite detaliile și să meargă mai departe.
Sursa: www.psychologies.ro
