Nu mai votez promisiuni!

2004. S-a trezit in fruntea urbei. Neasteptat, mai ales pentru el. A făcut o campanie mică ÅŸi timida, cu fluturaÅŸi în cutiile poÅŸtale. Si cu promisiuni mari. Åžarpante la toate blocurile, desfiinÅ£area CET-ului ÅŸi banii economisiÅ£i utilizaÅ£i ca sprijin pentru achiziÅ£ionarea de centrale de apartament. Le-a aruncat pe piaţă deÅŸi ÅŸtia că nu le poate realiza, pentru că nu visa să devina Primar. Åži nici nu dorea. Era doar propunerea unui partid mic, la care se băgase fară prea mare tragere de inimă. Colegii îl desemnaseră candidat pentru ca făcuse mai multe invenÅ£ii legate de “emolierea materialelor din lână”. Deci, avea potenÅ£ial. Crescut. Surprinzător pentru toată lumea, contracandidaÅ£ii s-au eliminat unii pe alÅ£ii ÅŸi s-a nimerit să câştige tronul. S-a frecat la ochi, ÅŸi primul impuls a fost să o rupă la fugă. Era slab! A încercat o scuză timidă că nu are bugetul pe care îl visa ÅŸi a făcut stânga’mprejur vrând să sprinteze spre uşă. Era o povară prea mare. Cei ce îl propulsaseră l-au prins însă vârtos de curea ÅŸi l-au izbit în jilÅ£. Vrând-nevrând a trebuit să rămână. A început cu o perioadă de acomodare. De doi ani. Timp în care s-a obiÅŸnuit cu noul loc de munca ÅŸi a cunoscut mulÅ£i oameni. De afaceri. Care l-au învăţat ce trebuie să facă, să fie bine. Pentru ei. Acum e bine. Åži sănătos. Numai că nu mai e timp să ÅŸi facă ceva. E criză de timp ÅŸi nu numai. AÅŸa că a decis să o ia pe un drum bătătorit. Cu promisiuni. Multe promisiuni si mâinile întinse în postere electorale, ce parca cersesc înca un mandat. Punem toate verbele la timpul viitor ÅŸi promitem marea cu sarea. Mai dă vina ÅŸi pe cei dinainte, ca să justifice de ce nu a reuÅŸit mai nimic. Poate iese iar pasenta. Sau, mai sigur nu. Pentru că eu, una, nu mai votez promisiuni! Asta am facut-o acum patru ani. De data asta, Stavarache, primeste un „NU”! Olimpia FILIP