„Gândirea pozitivă se învaţă”
„Atitudinea noastră ne influenţează viaţa mai mult decât s-ar crede. Optimiştii sunt mai sănătoşi, mai fericiţi, şi au mai multe şanse să trăiască până la adânci bătrâneţi. În aceste pagini, vă arătăm cum să obţineţi încrederea necesară în forţele proprii şi în steaua dvs. norocoasă”
Rafalele reci de vânt, şuvoaiele ploii şi cerul acoperit de nori plumburii compun un tablou sumbru al toamnei. Însă, dacă privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, descoperim dintr-odată că acest anotimp ne oferă o multitudine de posibilităţi: mergem mai des la teatru şi la concerte, ne întâlnim mai des cu familia şi cu prietenii, redescoperim bucuria căminului, cu o cană de vin băută la gura sobei.
La fel ca aproape toate evenimentele din viaţa noastră, toamna are, şi ea, două feţe. Depinde de noi pe care din ele alegem s-o vedem. Aşa cum a spus-o cândva Winston Churchill: „Optimistul vede în orice obstacol o oportunitate, în vreme de pesimistul vede în orice oportunitate un obstacol.” În aceste câteva cuvinte, el a reuşit să definească perfect esenţa optimismului (în limba latină, „optimum” = „cel mai bun”): încrederea nestrămutată într-un deznodământ fericit.
Există însă şi dezavantaje. În societatea noastră, oamenii cu probleme se bucură de mai multă atenţie decât cei care au mereu zâmbetul pe buze. Angajaţii perpetuu bine dispuşi riscă să trezească suspiciunea că le merge prea bine şi nu dau tot ce pot la locul de muncă. Iar cine rămâne încrezător, chiar şi în situaţii complicate, este îndată etichetat drept naiv şi lipsit de experienţă. Pe nedrept – deoarece optimismul reprezintă, în numeroase împrejurări, o valoroasă resursă personală, capabilă să ne asigure succesul. O dovedesc studii efectuate cu participarea unor persoane de vârsta a treia şi paciente cu cancer mamar, a unor studenţi, călugăriţe şi prizonieri de război. Toate au ajuns la aceeaşi concluzie: oamenii mai siguri pe ei şi cu mai multă încredere în viaţă nu se lasă doborâţi de nereuşite şi îşi regăsesc mai uşor echilibrul, după ce au suferit o lovitură a sorţii. Ei sunt mai rezistenţi la stres, în comparaţie cu pesimiştii, au un sistem imunitar mai puternic, rezultate mai bune la analizele de glicemie şi colesterol şi se refac mai repede după o intervenţie chirurgicală dificilă, ca de exemplu aceea de bypass.
Mai mult chiar, dintr-un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Harvard reiese că optimiştii se confruntă cu un risc mai mic de deces survenit ca urmare a unui infarct sau a unui accident vascular cerebral. Iar colegii lor de la Universitatea din Zürich au observat că modul cum ne evaluăm propria sănătate se răsfrânge nemijlocit asupra speranţei de viaţă. Aşadar, cei ce răspund cu „foarte bine” la întrebarea „Cum vă simţiţi, în general?” vor trăi mai mult decât cei ce răspund doar cu „bine” şi considerabil mai mult decât cei ce nutresc sentimente negative legate de sănătatea lor.
Specialiştii consideră că bagajul genetic este responsabil numai în mică măsură pentru capacitatea noastră de a fi optimişti. Mai degrabă suntem influenţaţi de ceea ce ni s-a transmis în primii ani ai copilăriei. Cine a fost învăţat în casa părintească să muncească din greu, având convingerea că eforturile sale vor fi răsplătite, este mai curând înclinat să creadă că îşi poate făuri singur soarta. De asemenea, şi mediul social îşi pune amprenta asupra personalităţii noastre. Americanii, de pildă, sunt un popor deosebit de curajos şi optimist. Încrederea în viitor li se inoculează încă din copilărie, în virtutea principiului că oricine poate începe spălând vase într-un restaurant, pentru ca într-o bună zi să devină milionar.
Vestea bună: dacă la vârsta adultă vedem paharul pe jumătate plin sau, dimpotrivă, pe jumătate gol, aceasta nu e nicidecum o fatalitate cu care trebuie să ne resemnăm. Gândirea pozitivă se poate învăţa, exact ca o limbă străină – exersând continuu. „Este într-adevăr un demers anevoios, însă oamenii au până la sfârşitul vieţii posibilitatea de a introduce informaţii noi, fixându-le în banca de date a creierului”, declară specialiştii. Există diverse strategii, cu ajutorul cărora pot fi create noi conexiuni, care se vor consolida cu atât mai bine cu cât vor fi utilizate mai frecvent.
Analizaţi
Faceţi exerciţii de imaginaţie
În fiecare seară, notaţi-vă într-un caiet lucrurile frumoase trăite în timpul zilei. Acestea pot fi simple detalii, precum o privire ce v-a transmis un mesaj de simpatie, o rază de soare în fereastră ori o situaţie îmbucurătoare. Creierul nostru e credul. Îi este dificil să discearnă între imaginile realităţii exterioare şi ale celei interioare. Acesta este motivul pentru care, în momentul când vizionăm un film trist, ne întristăm noi înşine, ba chiar plângem. Şi invers: creierul secretă hormoni ai fericirii, atunci când ne amintim cu cât mai multe amănunte de anumite lucruri care ne-au făcut plăcere, deoarece el ia în serios această reprezentare, ca şi cum ar fi realitatea însăşi.
Relativizaţi
Dieta de slăbit a dat greş, n-aţi izbutit să luaţi examenul, prima întâlnire cu cineva cunoscut de curând a fost un eşec? Aceasta nu înseamnă în niciun caz că sunteţi condamnat pe vecie să fiţi gras, codaş la note sau lipsit de un tovarăş de viaţă. Astfel de gânduri sunt împovărătoare şi vă răpesc energia. Chiar dacă, în prezent, bilanţul nu se ridică la înălţimea speranţelor dvs., există posibilitatea să aveţi mai mult succes în clipa când veţi face o nouă încercare – să descoperiţi o dietă mai potrivită, să vă pregătiţi mai bine pentru examen, ori să vă îndrăgostiţi de altcineva. Pentru orice lucru din lume există o alternativă.
Interesaţi-vă de ceilalţi
Desigur, există şi situaţii sau momente care nu pot avea nimic comun cu buna dispoziţie. Frica, supărarea, tristeţea şi deznădejdea fac de asemenea parte din viaţă – inclusiv din viaţa unui optimist. „Când avem sentimentul că s-a abătut asupra noastră un uriaş val negativ, care mătură totul în cale, primul lucru care trebuie să ne preocupe este limitarea pagubelor”, ne sfătuiesc psihologii. Aici putem beneficia de susţinerea prietenilor, a familiei, dar şi a unui terapeut. Important este doar să nu ne lăsăm paralizaţi de sentimentele negative: „Mai ales în clipele când avem de reflectat la atâtea lucruri, o atitudine fundamental pozitivă ne ajută să nu ne blocăm singuri.” Ceea ce nu înseamnă că ni se cere să privim lumea prin lentile roz, ci numai s-o percepem în esenţă pozitiv, acceptând-o cu toate neajunsurile ei.
Mic test: Prost dispus sau depresiv?
Fiecare dintre noi are zile când nu se simte în largul său. Dar o depresie se prelungeşte dincolo de două săptămâni şi include simptome cum sunt dificultăţile de concentrare, tulburările de memorie, pierderea poftei de mâncare şi lipsa de curaj. În general, se crede că depresivii sunt în primul rând trişti. Insă tipică este mai degrabă apatia, care merge până acolo încât ei devin incapabili să se mai dea jos din pat.
Pesimiştii sunt mai predispuşi la depresie?
În principiu, orice om poate avea stări depresive. Dar într-adevăr, cei care văd şi percep negativ totul au o tendinţă mai accentuată de a dezvolta o labilitate psihică, dusă în final până la depresie.
Ce efecte are vremea urâtă de toamnă asupra stării noastre de spirit?
La o parte a populaţiei, lumina solară mai redusă influenţează negativ starea de spirit. Este vorba de ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte depresie sezonieră. Ea poate fi combătută cu fototerapie sau cu o vacanţă în ţări mai calde şi mai însorite. Iar cine nu-şi poate permite un concediu exotic ar trebui măcar să-şi învingă inerţia şi să iasă afară, la aer. O plimbare de un sfert de oră în pauza de prânz ar fi suficientă pentru ca organismul să-şi asigure lumina necesară. Aşa ceva poate face orice angajat, acolo unde lucrează.
Ce altceva mai ajută contra proastei dispoziţii?
Studiile atestă faptul că mişcarea are efect antidepresiv. Sunt de ajuns 15 minute de activitate fizică, de exemplu, o plimbare pe jos ori cu bicicleta. Preparatele cu extract de sunătoare, într-o concentraţie adecvată, dau rezultate bune în formele uşoare şi medii de depresie, ca şi în depresia sezonieră. La indispoziţiile provocate de stres sunt de folos, în special formulele combinate, care conţin valeriană. Pentru echilibru psihic şi armonie se mai recomandă măselariţa şi coada-zmeului (cala).
Cum să gândim pozitiv?
Afirmaţiile repetate
Prin afirmaţie se înţelege un enunţ scurt şi simplu, o propoziţie formulată pozitiv, care conţine scopul ce se doreşte a fi atins. În domeniul psihologiei, afirmaţiile reprezintă o formă deja consacrată de terapie. Ele ajută la estomparea treptată a unor convingeri (cu caracter negativ), până când acestea încetează să mai acţioneze. Repetarea lor frecventă modifică în cele din urmă atitudinea persoanei respective în sens pozitiv. De aceea, modul de acţiune al unei afirmaţii eficiente este legat inseparabil de acceptarea şi confirmarea propriei vieţi – cu alte cuvinte, de dorinţa de a reechilibra starea dvs. fizică, economică sau spirituală. „Formulele magice” pot aduce o contribuţie însemnată în această direcţie.
Mobilizaţi-vă subconştientul
Întrucât subconştientul uman refuză negaţiile, principiul de bază al unei afirmaţii este următorul: elaboraţi o formulare pozitivă, plasată în prezent. De pildă, nu spuneţi: „Nu vreau să mai fumez”. E preferabil să spuneţi: „Respir mai uşor”. Cuvinte ca „nu”, „niciun/nicio” sau orice altă negaţie nu fac decât să creeze o autosugestie care să dirijeze atenţia dvs. tocmai către acea stare nedorită.
Repetaţi mereu afirmaţia, de până la 30 de ori pe zi, vreme de mai multe zile, pentru ca subconştientul să se concentreze asupra acestei situaţii de viaţă, formulate de dvs. la timpul prezent. Esenţială pentru obţinerea succesului este şi atenţia afectuoasă pe care o îndreptaţi spre conţinutul înşiruirii de cuvinte. Încărcaţi de bucurie gândul „Respir mai uşor”. Astfel, se poate obţine cu o rostire scurtă a lui, un efect la fel de puternic ca şi cu o repetare îndelungată.
Trebuie reţinut, de asemenea, un detaliu esenţial: afirmaţia se referă întotdeauna la sinele propriu. De aceea, ea nu se repetă niciodată cu glas tare în prezenţa altcuiva, ci în tăcere, cel mult în şoaptă – şi anume, în clipele când vă doriţi îmbunătăţirea unei situaţii personale de viaţă.
Alcătuirea unei afirmaţii
În momentul când vreţi să elaboraţi o afirmaţie proprie, este necesar să ţineţi seama de câteva aspecte.
Descrieţi întotdeauna prezentul pe care vi-l doriţi
Subconştientul tinde să execute întocmai ceea ce gândiţi dvs., el vă crede şi vă ia în serios. În consecinţă, dacă folosiţi o formulare ca „Vreau să iau o decizie”, nu se va întâmpla mare lucru. Nu veţi obţine nimic nici cu propoziţia „Voi lua o decizie”. Chiar dacă, din punct de vedere energetic, ea are deja mai multă forţă, rămâne totuşi o imagine proiectată în viitor. În schimb, formularea „Iau acum o decizie” intervine direct în prezent. Pentru început, probaţi propoziţiile, pronunţându-le cu voce tare. Încercaţi totodată să percepeţi modul cum se schimbă poziţia corpului dvs. în timp ce le rostiţi.
Întrebuinţaţi în exclusivitate formulări pozitive
Atunci când vă alegeţi o afirmaţie personală, alcătuiţi doar propoziţii scurte, care anticipează deja ţelul vizat de dvs. De altfel, ar fi bine să vă formaţi această deprindere şi în ce priveşte comportamentul dvs. din viaţa de zi cu zi. Căci, cu cât folosiţi mai frecvent formulări pozitive, cu atât mai multe situaţii pozitive vi se vor oferi. (Fac, dreg, pot, cred, câştig…)
Alegeţi propoziţii în care puteţi crede
Un vechi proverb chinez sună astfel: „Chiar şi cea mai lungă călătorie începe cu primul pas”. De aceea, fixaţi-vă scopurile în aşa fel încât ele să fie credibile pentru dvs. Încercaţi să simţiţi dacă propoziţia pe care v-aţi ales-o găseşte cu adevărat ecou în sufletul dvs. şi vă creează o stare apropiată de bucurie. Dacă nu, reformulaţi-o. În cazul când, pentru moment, nu vă vine în minte o formulare mai bună, reluaţi tentativa mai târziu. Uneori, cele mai bune idei ne apar tocmai atunci când nu le căutăm cu tot dinadinsul, de pildă în timp ce facem baie, tundem gazonul ori spălăm vasele.
Formaţi propoziţii scurte
Afirmaţiile nu sunt nişte romane, deci, n-ar trebui să cuprindă mai mult de zece cuvinte. Cu cât sunt mai scurte şi mai precise, cu atât mai bine. Iată mai jos câteva exemple caracteristice.
* Scopul – vreţi să vă lăsaţi de fumat, menţinându-vă greutatea corporală.
Corect – „Sunt liber”. Această propoziţie declară că sunteţi liber pe toate planurile şi nu înlocuiţi o dependenţă cu alta (cum ar fi dulciurile). Căci aşa greşesc mulţi foşti fumători, care astfel se îngraşă rapid.
Fals – „Nu vreau să mai fumez”. Consecinţa ar fi: fumez în continuare, deoarece subconştientul a suprimat din propoziţie negaţia.
* Scopul – doriţi să vă simţiţi mai sigur de sine în colectivitatea unde munciţi.
Dozarea afirmaţiilor
Pentru a vă desprinde de modelele vechi de gândire şi comportament, aveţi nevoie, în primul rând, de răbdare. La urma urmei, ele n-au luat naştere peste noapte, ci au apărut şi s-au consolidat de-a lungul anilor. De aceea, repetaţi afirmaţia aleasă de până la 30 de ori, timp de trei săptămâni, numai în gând sau în şoaptă. Apoi schimbaţi formularea.
Sursa: www.formula-as.ro
