Este important să ne bazăm pe autocontrol, iar disciplina are rezultate benefice. Dar, ca în orice altă situație, ce e prea mult strică.
Nu suntem prea fericiți cu procrastinarea, dar și ea are rolul ei. Bineînțeles, dacă devine cronică, semnalează dezinteres, lipsă de motivație, conflict cu responsabilitățile pe care nu ni le mai asumăm.
Totodată, după câteva episoade de procrastinare, câți dintre noi, văzând efectele negative (nerespectarea dead-line-urilor, de exemplu), am hotărât că avem nevoie de o schimbare? Mulți. Iar unii dintre noi, chiar și-au propus să o implementeze. Cum altfel decât printr-o mai bună disciplină și autocontrol?
Organizare și planificare înainte de toate!
Planificarea este necesară și sănătoasă. O recomandă chiar și psihologii. Lipsa ei are efecte și pe termen lung, așadar toate eforturile noastre se îndreaptă către o mai mare/bună productivitate. Autocontrolul este necesar, dar sunt și momente în care abuzăm de el.
Prin urmare, chiar dacă știm că 8 ore de muncă sunt mai mult decât suficiente, rămânem 10 sau 12, pentru a termina cât mai multe sarcini, a avea rezultate, a da randament. Deja știm cum se scurg orele acelea.
Chiar dacă nu ne oprim din lucru, oboseala se acumulează, stresul își spune cuvântul, iar dacă ne bazăm și pe multitasking… rezultatele numai cele dorite nu sunt. Dar nu renunțăm.
Știm că putem fi mai disciplinați, așa că revenim la planificare. Ne vom trezi mai devreme, vom face mai pauze mai rare sau mai scurte, vom încerca să ne concentrăm mai bine și să ne menținem atenția asupra muncii.
Din nou, știm rezultatul. Atenția este și ea fluctuantă, pe bună dreptate – creierul nu poate fi supraîncărcat, lipsa pauzelor înseamnă oboseală acumulată, etc.
Pro și contra disciplinei
Depunem aceste eforturi, de cele mai multe ori, pentru că asta se așteaptă de la noi, nu? Trebuie să avem succes, să reușim, să ne remarcăm, să dovedim ceva…
Chiar și atunci când condițiile nu ne sunt prielnice, indiferent de mediul în care ne naștem sau trăim, trebuie să avem succes. Și ajungem să înțelegem greșit acest concept.
Această așteptare naște multe frustrări. Pentru că putem fi foarte valoroși și dacă nu suntem elite. Puțini dintre noi sunt. Iar aceia, ne pot motiva, dar nu până la credința nefondată că toți putem ajunge acolo. Steve Jobs? Bill Gates? Câți sunt ca ei?
Dar tinzând spre succes, cu cele mai bune modele în minte, precum cele enumerate mai sus, realizăm cât de importantă sunt autodisciplina și autocontrolul.
Chiar și părinții care își îndeamnă copiii să își urmeze visurile le spun, totodată, să fie disciplinați. Vorba aceea, petreci primi doi ani din viață învățând să vorbești, iar în anii următori ți se va tot spune să nu o faci.
Prea puțin autocontrol înseamnă să fii inconstant, impulsiv, ușor de distras de la sarcinile tale și cu tendința de a te expune unor riscuri periculoase. Prea mult însă, nu te face fericit. Din contră.
O altă perspectivă asupra autocontrolului
Un copil care își face cât mai repede temele, imediat ce le primește, ajunge să fie dat exemplu celorlalți. Și apreciat pentru hărnicie.
Nimeni nu se gândește că poate este metoda lui de a face față anxietății de a avea teme, de a nu reuși să le facă la timp sau de a nu putea face altceva până nu scapă de acest motiv de stres.
Un astfel de copil își stabilește valoarea în funcție de performanțele pe care le are. Nu este rău să abordeze astfel temele (responsabilitățile), dar nu este nici rețeta unei vieți fericite.
Apreciem motivația interioară, dar deseori poate fi vorba doar de un semnal că persoana respectivă a interiorizat așteptările pe care le au cei din jur.
Sunt motivați sau au un critic interior puternic care le reamintește că, dacă nu procedează astfel, nu sunt valoroși?
Soluția este una de compromis. Organizarea este bună, dar nu îndrepta anumite eforturi împotriva ta. Nu te autosabota. Nu te forța să fii performant. Fii îngăduitor cu tine. Fii permisiv și alternează între sarcini, dead-line-uri și nevoile tale personale.
Ești obosită? Odihnește-te. Este un mesaj pe care ți-l transmite organismul. Ai nevoie de o pauză? Fă-o. Nu folosi week-endul pentru a-ți reaminti probleme de muncă, sarcini neterminate și programul infernal care te așteaptă luni. Detașează-te.
Un program rigid constant este sursa pentru frustrări. Deseori, pentru burnout. Întreabă-te ce vrei să faci? În ce ordine vrei să îți abordezi sarcinile? Permite-ță să simți că faci o alegere și că nu vin toate drept obligații. Vei vedea totul dintr-o perspectivă diferită.
Sursa: www.psychologies.ro
