Dacă nu încercăm să ne reformulăm anxietatea, aceasta va deveni un tipar copleșitor. Iar depresia este la un pas. Iată trei exerciții simple care te pot ajuta.
Anxietatea este precum un bulgare de zăpată pe care îl rostogolim. Pe măsură ce avansează, dimensiunile lui cresc. Dacă ajunge în pantă… știm deja ce se întâmplă.
În același mod funcționează și creierul nostru când este alimentat cu gânduri negative în exces. Acestea adaugă presiune și tensiune asupra noastră, iar anxietatea capătă proporții.
Cu atât mai mult atunci când avem obiceiul de a ne îngrijora pentru viitor sau când repetăm la infinit în minte eșecurile trecutului.
Toate laolaltă contribuie la o stare permanentă de neliniște, stres, oboseală, panică, temeri… iar calitatea vieții nu este cea dorită.
Avem impresia că altora le este mai ușor să facă față problemelor, dar în loc să ne comparăm cu persoane a căror viață psihică nu avem de unde să o cunoaștem (încercăm, cel mult, să o ghicim) ne putem concentra asupra demersurilor noastre pentru a ne reechilibra.
Nu este niciodată târziu să învățăm noi abordări ale situațiilor, să ne ajustăm perspectiva și, mai ales, să fim mai îngăduitori cu noi înșine.
Abordează problemele cu răbdare
Deseori suntem neliniștiți pentru că lucrurile nu se întâmplă cum ne dorim noi, dar mai ales când ne dorim noi.
Uităm că fiecare dintre noi avem un anumit ritm, așa cum uităm că nu toate lucrurile depind de noi și nu le putem controla parcursul.
Nerăbdarea ne face să gândim în termenii acțiunilor din trecut, în care am eșuat, am avut insuccese, am ratat ocazii. Pe acestea le adunăm peste nemulțumirile prezente și tot scenariul pare o dramă continuă. Pentru că asta alegem să gândim.
Un prim pas este recunoașterea și observarea acestor gânduri, fără a emite judecăți. Fără să ne învinuim în plus pentru greșeli trecute, fără să ne apreciem din perspectiva standardelor la care vrem să funcționăm și să trăim.
Observarea gândurilor poate fi însoțită și de o comutare a atenției asupra lucrurilor bune pe care le-am făcut, asupra realizărilor sau motivelor de bucurie.
Un al doilea pas este să acceptăm că fiecare are propriul ritm de viață și face lucrurile în manieră personală.
Fiecare dintre noi are nevoie de propriul timp, iar când vom accepta că trebuie să fim mai îngăduitori cu noi înșine, vom pune mai puțină presiune. Răbdare înseamnă să te gândești și că nimic nu durează la infinit. Nici măcar o problemă care te supără acum.
Renunță la evaluări
Cu toții judecăm… este un soi de sport pe care îl practică toată lumea, fără a fi însoțit și de vreun efect benefic. De multe ori, ne judecăm și pe noi înșine. Criticul nostru interior ne spune că nu suntem „suficient de” sau că noi „mereu…”.
Atunci când resimțim anxietate, creierul nostru adaugă destul de simplu peste motivele de îngrijorare și supărare, alte filtre și etichete care încarcă negativ o situație deja tensionată.
Pentru a echilibra aceste gânduri, un exercițiu ar fi detașarea de conotațiile pe care noi le dăm. Privirea obiectivă asupra unei situații se poate educa cu timpul.
Permite-ți să îți privești gândurile, să le observi fără a le încărca de semnificații. Și nu uita, deseori, doar pentru că ceva există în mintea ta, nu înseamnă neapărat că este și adevărat.
Ai încredere în tine
Încrederea în sine se construiește în timp, cu pași mici. Într-o primă etapă, învață să fii mai permisiv/ă cu tine, să nu te judeci prea aspru, dar și să privești optimist viitorul. Chiar dacă este vorba despre cel imediat, în care trebuie să te confrunți cu o problemă sau să o rezolvi.
Problemele fac parte din dezvoltarea noastră personală. Fie le depășim, fie învățăm de pe urma lor. Indiferent de rezultat, încrederea în tine înseamnă să fii conștient/ă că vei merge mai departe.
În același mod, este important să realizezi că îți poți gestiona mai bine anxietatea. Ținând cont de exercițiile de mai sus, poți schimba perspectiva asupra propriilor gânduri și poți avea mai multă răbdare cu tine.
Sursa: www.psychologies.ro
